Febra (Fierbinteala, Hipertermie)

Febra reprezinta cresterea temperaturii corpului peste normal (36,6°), insotita de regula de cresterea pulsului, a numarului de respiratii, de senzatii de caldura sau frig, stare generala rea, ochi stralucitori si transpirate; cand febra este foarte ridicata apar fenomene de excitatii, delir sau de depresiune accentuate. Febra este cauzata de toxine (microbiene mai ales, dar si de altele introduse din gresala in alimente: ciuperci, carne stricata, stricnina etc.). Febra este provocata de o caldura mai mare rezultata din accentuarea fenomenelor de catabolism (ea duce la scaderea greutatii corpului) si reprezinta pentru sanatatea omului un fenomen de alarma. Ea poate creste Incet de la o zi la alta (in febra tifoida) sau brusc in cateva ore (pneumonie), alteori ea creste si dupa, 1—2 zile scade la normal, apoi dupa un timp din nou creste (in paludism). Febra se masoara la aceleasi intervale ale zilei: dimineata intre orele 7—8 si dupa amiaza intre orele 17—18 si valorile se inscriu pe o diagrama pentru a urmari valorile febra in cursul bolii. Bolnavul febril trebuie izolat, tinut in camera bine aerisita, dar calda si fara curent de aer, sa-si spele gura cu dezinfectante usoare, sa i se dea o alimentate usoara (lapte, bulion, citronada). Exista tipuri multiple de febra dupa, boala care o provoaca. Medicul este chemat sa prescrie medicamente prin care sa determine scaderea febrei si sa combata cauza care a provocat-o Febra aftoasa, boala virala ce se ia prin produsele lactate insuficient sterilizate, vezicule dureroase in gura., dar si pe piele. Numai medicul o poate diferentta de altele curente. Se trateaza prin dezinfectante locale. Se eradicalizeaza numai prin vindecarea ei completa la animale. Febra musculara, senzatia dureroasa care apare in urma unui efort fizic neobisnuit. Cauza primara a febrei este acumularea temporara a acidului lactic in muschi si a actiunii acestuia asupra nervilor sensitivi intramusculari. Febra paratifoida (paratifus), boala infectioasa produsa de microbi din grupul bacililor paratifici, transmisa prin apa si alimente impurificate si evoluand asemanator cu febra  tifoida. (de obicei mai putin grav) sub forma unei toxiinfectii alimentare. Necesita tratament igieno-dietetic (repaus, regim hidric) si antiinfectios (antibiotice). Febra puerperala (septicemic), infectia bacteriana, streptococica care apare in cursul nasterii, datorita asistentei necorespunzatoare a pacientei, fara respectarea asepsiei. Pacienta prezinta febra ridicata, tahicardie, frisoane si in lipsa unui tratament corespunzator evolueaza spre deznodamantul fatal. De cele mai multe ori este produsa de germeni piogeni (streptococi, stafilococi), dar si de microbi anaerobi. Foarte frecventa acum o suta de ani ea a devenit astazi o complicate rara a nasterii, in urma respectarii conditiilor de asepsie. Se trateaza cu antibiotice. O complicate identica ca si simptomatologie si gravitate apare de multe ori in cazul intreruperii sarcinii in conditii improprii (avorturi criminale) ducand la moartea femeii. Febra recurenta, boala provocata de spirochete care se caracterizeaza prin alternante de perioade de febra si afebrile. Bacteriile se transmit de la om la om prin pureci sau acarieni; exista forme europene, asiatice, americane *etc. Febra tifoida (lingoare), boala infectioasa epidemica datorata patrunderii in organism, pe cale digestiva (apa de baut, alimente), a bacilului tific. Dupa o incubatie de aproximativ 2 saptamini, boala incepe insidios cu cefalee, febra, slabiciune, tulburari digestive, care se accentueaza de la o zi la alta, obligand pana la urma bolnavul sa nu mai paraseasca patul. Ficatul si splina sunt marite in volum, pulsul este rar in raport cu febra (bradicardie). In perioada de stare, timp de citeva saptamini febra se mentine ridicata si pe fata anterioara a toracelului si abdomenului apar mici pete rosii, lenticulare, care nu dispar la presiune. Producerea de ulceratii la nivelul intestinului subtire ridica in aceasta perioada problema posibilitatii aparitiei unor complicatii ca hemoragiile sau perforatiile intestinale care pun in pericol viata bolnavului, pe langa alte complicatii (miocardita hepatita, nefrita, flebite etc.). In continuare simptomele incep sa dispara lent (lite) si se instaleaza o convalescenta indelungata. Convalescentul poate sa pastreze inca mult timp bacilii tipici in organism (purtator sanatos) si sa-i elimine prin scaun sau urina, raspandind infectia (excretor de germeni). Astazi este aproape complet eradicata in tarile civilizate, datorita unor conditii igienice de aprovizionare cu apa si alimente. In cazuri de epidemii se utilizeaza si vaccinarea preventiva. Tratamentul bolii consta in special in regim hidric (care previne complicatiile) si administrarea de tratament antinfectos (antibiotice).