Fractura

Fractura reprezinta ruptura osului, cauzata fie de un traumatism, fie ca apare spontan, la nivelul unui os bolnav. Fractura poate fi directa, daca osul se rupe la nivelul traumei, sau indirecta daca ruptura se face la o anumita distanta de la locul traumatizat (de ex. fractura cotului dupa cadere pe palma). Fractura poate fi completa, incompleta sau o simpla fisura. Exista o fractura deschisa, cand capetele rupte ale osului perforeaza pertile moi de deasupra, sau inchisa, cand partile moi, deasupra fracturii raman intacte. Fractura poate fi unica, multipla sau cominutiva (faramitarea osului la nivelul traumatismului). La copii se poate produce fractura „in lemn verde", osul se rupe, fara indepertarea capetelor fracturii care raman inchise in periostul gros si rezistent. Diagnosticul sigur al tipului de fractura se face prin examen radiologic si radiografic. Dupa producerea fracturii regiunea respectiva se tumefiaza repede, in urma hemoragiei, care provine din vasele lezate, vecine; alte semne ale fracturii deformarea (dislocarea), crepitatia mobilitatea anormala, durerea primul ajutor consta in imobililizarea improvizata a osului (membrului) si apoi medicul va continua tratamentul prin bandaj gipsat (repozitia, fixarea in aparat, gipsat si imobilizarea osului fracturii). Durata vindecarii depinde de tipul fracturii, grosimea osului, varsta pacientului si de starea lui generala, fiind de la 4 saptamani la cateva luni. Dupe vindecare membrul fracturat trebuie tratat prin gimnastica medicala, pentru evitarea atrofiei musculare. Calusul format dupa vindecare ramane sensibil multe vreme, mai ales la schimbarile climatice. La batrani sau in unele boli (osteoporoza) fractura se poate produce aproape spontan. Fractura bazei craniului, intreruperea continuitatii (complete sau incomplete) la nivelul oaselor care constituie baza craniului. Datorita raporturilor leziunii cu creierul, meningele si nervii cranieni prezinta deosebita gravitate si necesita imobilizarea pacientului. Se recunoaste prin hemoragii nazale, bucale sau la nivelul conductului auditiv extern, paralizii si modificari radiologice.