Imbatranire (Senescenta)

Imbatranirea, sau Senescenta reprezinta epoca terminala a vietii omului, proces biologic inevitabil, a carui aparitie, progresie si intensitate este in functie de multi factori, interni si externi. Longevitatea depinde in primul rand de factori ereditari, familiali, rasiali, insa intr-o masura nu mai mica, si de factori externi, de ocupatie, alimentatie, toxiinfectii, traume fizice si psihice. S-au facut multe teorii pentru explicarea procesului de imbatranire unele insista asupra leziunilor organice sau ale diferitelor sisteme, altele pledeaza pentru procese biochimice sau chiar moleculare. In tot cazul, organismul omului batran trece printr-un proces de uzura, degradare lenta; in el se pot regasi o serie de procese involutive, atrofice, degenerative, ale caror aparitie in timp si grad de intensitate este foarte variabila si inegala. Nu este departe de adevar presupunerea, ca starea aparatului cardio-vascular, functiunea sistemului neuroendocrin sunt suporterii principali al imbatranirii. Durata medie de viata, a oamenilor in anul 1900 a fost de 36 de ani, in anul 1964 - 64 ani, azi in jurul a 70 ani si se poate astepta la o prelungire lenta, progresiva. Procentajul batranilor creste de asemenea, intre anii 1900-1960 cu vreo 2-3 %, iar azi a ajuns la 16 - 17% din totalul populatiei, in tarile dezvoltate. Aceste cifre ne atrag atentia asupra importantei studiului imbatranirii. Omul batran trebuie sa suporte, indiferent de starea lui materiala, doua sarcini, imbatranirea si singuratatea. Aceasta din urma are mai multe cauze: batranul se simte adesea fara rost (de prisos) pentru ca si-a pierdut locul de munca, este pensionar, a ramas adesea singur, copiii si au devenit adulti, independenti si l-au parasit; tovarasul sau de viata a murit. A disparut deci din jurul sau acest microcosmos, in care a ocupat odata loc central. Singuratatea va produce mai curand sau mai tarziu traume (probleme) somato-psihice. Omul nu moare de batranete, fapt dovedit prin necropsii si de boli, care au evoluat in el (poate lunga vreme latent) sau de boli curente, la care nu a putut rezista organismul degradat, prin uzura organelor, sau sistemelor de aparare. Varsta biologica poate sa difere mult de cea cronologica, dupa gradul de conservare a organismului. Problema imbatraniri este deci in mare parte profilactica, asigurarea conditiilor optime de dezvoltare si deviatii. Odata ce omul a ajuns la imbatranire urmeaza masurile igieno-sociale, adaptate la caz, pentru asigurarea longevitati sanatoase, lipsite de griji materiale si morale. Stiinta, care se ocupa de studiul problemelor biologice, medicale si sociale ale imbatranirii se numeste gerontologie, iar stiinta destinata studiului evolutiei particulare a bolilor batranetii si cu combaterea lor, este geriatria.