Infantilismul presupune persistenta anormala prelungita a caracterelor somatice, sexuale si psihice, proprii varstei copiluiui. Definitia infantilismului in sensul celor de mai sus este restrictiva, care nu permite sa vorbim de infantilism decat la o persoana care a trecut de varsta pubertatii. Clinic mai conciliant putem vorbi insa despre un infantilism genital, tinand seama numai despre lipsa de dezvoltare a caracterelor sexuale primare si secundare (a nu se confunda infantilismul cu nanismul, prin care se intelege un individ, avand o reducere numai statuara de peste 20% fata de indivizii de aceeasi varsta, sex si specie). In sensul definitiei clasice, infantilismul poate fi de origine endocrina (hipofizara, tiroidiana), congenitala sau castigata, de origine organica (hepatica, splenica), datorita leziunilor organelor respective, din prima copilarie. infantilismul genital are ca baza dezvoltarea insuficienta a glandelor sexuale, sau regresiunea lor in viata adulta. Diagnosticul si tratamentul infantilismului intra in domeniul endocrinologiei.
|