Inhibitie

Inhibitia este un proces nervos fundamental, contrarul starii de excitatie, in care procesele nervoase sunt franate temporar si reversibil, fara alterarea structurii in care se produc. Inhibitia apare intr-o stransa unitate cu excitatia. Focarele de excitatie in sistemul nervos central sunt inconjurate de zone de inhibitie invers, sub raportul unei interactiuni dinamice. Se disting doua mari categorii ale inhibitiei: inhibatie interna sau conditionala, forma dobindita in mod reflex conditional si inhibitie externa neconditionata, adica innascuta. Pentru prima forma putem aminti de ex. uitarea evenimentelor trecute (Inhibitie de stingere) sau capacitatea omului de a distinge nuantele Intre fenomenele foarte asemanatoare (inhibitie de diferentiere). Pentru inhibitia neconditionata exemplul cel mai elocvent este inhibitia de protectie (somnul). Inhibitia este o stare activa a celulei in care predomina procese de anabolism, adica de refacere a unor structuri (substante) afectate in cursul excitatiei. In inhibitie celula (sau centrul nervos) priveste spre ea insasi, in excitatie priveste spre exterior.