Insuficienta

Incapacitatea unor organe, aparate sau sisteme de a-si indeplini in mod normal functia, ceea ce duce la aparitia diferitelor tulburari sau boli se numeste insuficienta. Insuficienta cardiaca (cardiocirculalorie), stare patologica in care inima nu mai poate face fata necesitatilor de sange ale organismului nici cand acesta este in repaus. Este urmarea slabirii miocardului, datorita unor procese degenerative sau inflamatorii (miocardite), existentei unor leziuni ale valvulelor care inchid orificiile atrioventriculare sau arteriale (insuficiente sau stenoze) sau rezistentei crescute a sangelui din artere (hipertensiune arteriala) sau la patrunderea acestuia in tesuturi (scleroza pulmonara, scleroza renala). Se insoteste de dilatarea cavitatilor cardiace. La inceput poate fi insuficienta numai partea stinga (insuficienta stanga) caracterizata prin dispnee, astm cardiac sau edem puimonar, sau cea dreapta (insuficienta dreapta) caracterizata prin edem, cianoza si congestie hepatica. Combinarea ambelor componente, asa cum se intampla la sfarsitul bolii, constituie insuficienta globala. Insuficienta evolueaza lent (insuficienta cronica) dar se pot suprapune accidente acute cum este edemul pumonar (insuficienta acuta). Tratamentul consta in administrarea medicamentelor care intaresc forta de contractie a inimii sau cardio-tonice (digitala, strofantina). In accidentele acute se executa emisie de sange, injectii de morfina si apoi cardiotonice. Insuficienta este o cauza frecventa de deces. Insuficienta circulatorie (colaps ) : insuficienta circulatiei sanguine, datorita vaselor care au suferit o dilatare generala, in urma careia sangele stagneaza, in capilare si vene sau pierderea unei cantitati importante de sange. In afara de hemoragiile mari, apare dupa traumatisme si interventii chirurgicale (stare de foc), in intoxicatii si boli infectioase grave, reactii alergice sau tulburari de circulatie (infarct in special de miocard sau pulmonar, embolii pulmonare). Se trateaza prin medicamente care combat vasodilatatia, asociate dupa nevoie, cu transfuzii de sange si plasme si combaterea cauzei care a provocat insuficienta. Insuficienta renala, incapacitatea rinichiului de a epura organismul de substantele inutile sau toxice care in mod normal se elimina prin urina. Apare in nefrite acute si cronice, scleroze renale si mai rar in unele cazuri de obstructie completa si prelungita a cailor urinare. Semnele clinice ale insuficienta sunt nervoase (somnolenta, convulsii) si digestive (varsaturi, diaree), exprimand acumularea de substante toxice, a caror indicatie o constituie cresterea azotului sau ureei sanguine (azotemie, uremie). In ultimul timp s-au obtinut succese In tratarea insuficienta prin rinichi artificial, sau transplant de rinichi. Insuficienta respiratorie, oxigenarea insuficienta a sangelui, datorita diminuarii importante a plamanului respirabil (pneumonii, bronhopneumonii, pleurezii, scleroze pulmonare, emfizem, deformatii ale cutiei toracice), paraliziei muschilor respiratorii sau a centrului respirator din bulb (poliomelita, encefalite). De cele mai multe ori se combina cu insuficienta cardiaca (insuficienta cardiorespiratorie). Se trateaza prin stimulente ale centrului respirator (lobelina, C02), administrarea de oxigen, plaman artificial pe langa tratamentul cauzelor care au dus la aparitia insuficienta. Insuficienta functionala prezinta unele organe in urma unor afectiuni sau leziuni: insuficienta mitrala (insuficienta de inchidere a valvulelor sigmoide de la baza aortei), insuficienta tiroidiana (tiroxina nu se varsa in sange ci in veziculele glandei); insuficienta renala etc. Toate insuficientele dau tulburari functionale (in circulatie, in metabolism, excretie etc.).