Intestin

Partea tubului digestiv ce se intinde de la pilor la anus se numeste intestin. Intestinul subtire este continuarea stomacului, avand 5-6 m lungime. Se compune succesiv din duoden, jejun si ileon. Duodenul urmeaza dupa pilorui stomacului, are forma unei potcoave. In prima parte, numita bulbul duodenal, chimusul gastric, acid, excita peretii, provocand secretia unei enzime (secretina) care, fiind resorbita pe calea sanguina, stimuleaza secretia exocrina a pancreasului, trecerea ei prin canalul pancreatic excretor, in bulb; totodata si excreta bilei, din vezica biliara, care prin canalul coledoc ajunge la fel la bulb. Chimusul astfel amestecat cu secretiile pancreatice si hepatice, trece mai departe in jejun in care se continua procesul de digestie, ajutat si de secretiile intestinale. Glandele lui Lieberkiihn, ale intestinului sub fire circa 1000 pe cm2, secreta erepsina si amilaza, care impreuna cu tripsina si lipaza, secretii ale pancreasului digera alimentele (chimusul alimentar), descompunandu-le pana la aminoacizi pentru proteine, glucoza pentru glucide si acizi grasi cu glicerina pentru grasimi. Aceste substante, numite principii alimentare, vor fi absorbite de intestin pentru usurarea absorbtiei, suprafata mucoasei intestinale este prevazuta de pliuri si vilozitati, in numar de 1000-4000 pe cm. patrat avand forma unor degete de manusa minuscula. O vilozitate este acoperita de un singur strat de celule epiteliale, in interiorul ei fiind vase capilare sanguine si limfatice. Gratie unor fibre musculare, aflate in ea (numita muschiul lui Briicke) vilozitatile se pot contracta, ca o para de cauciuc, golindu-si continutul lor absorbit din intestin in venele centrale, care transporta mai departe, catre ficat, principiile alimentare, rezultate din digestia intestinala. Acizii grasi se combina cu sarurile biliare, formand sapunuri, solubile in apa care pot trece si ele, impreuna cu glicerina, prin epiteliul vilozitatilor, unde se unesc din nou formand grasime, care va fi transportata prin vasele limfatice. Intestinul subtire se continua cu intestinul gros numit si colon, format din urmatoarele portiuni: cec, colonul ascendent, transvers, descendent, sigmoidian, rectul si anusul avand o lungime totala de 1,25 m. La locul de unire al intestinului subtire cu intestinul gros (cecul) se gaseste o clapa valvula ileocecala a lui Bauhin. Cecul are o mica formatie, rudimentara, cat un deget de manusa, numit apendice intestinul gros nu are nici pliuri, nici vilozitati, mucoasa lui contine insa si ea glandele lui Lieberkiihn. In intestinul gros are loc digestia complementara a celulozei si a tesutului conjunctiv, care se face in primul rand gratie florei bacteriene; are loc cu precadere absorbtia lichidelor, ceea ce duce la formarea in aceasta portiune a unui continut mai solid - materiile fecale. Bolile inflamatorii ale intestinului subtire se numesc enterite, acute sau cronice. In producerea lor primul loc il ocupa infectiile, care patrund de cele mai multe ori odata cu alimentatia; au un rol si intoxicatiile cu compusi alimentari care putrezesc in intestinul gros. Tratamentul enteritelor in formele acute consta in purgative, pentru a elimina din intestin produsele alimentare alterate si germenii, care au provocat boala. Urmeaza administrarea dezinfectantelor si regim hidric. Enteritele cronice se trateaza cu regim, ape minerale si caldura aplicata pe abdomen. Enteritele cauzate de agenti patogeni specifici (tific, dizenteric, holeric, etc.) se trateaza dupa punerea diagnosticului de catre medicul specialist. Inflamatiile intestinului gros se numesc colite. Etiologia lor este variata, cauza foarte frecventa este dizenteria. Aspectul clinic al colitei seamana mult cu a enteritei, de cele mai multe ori acestea doua fiind asociate (entero-colita). Tratamentul lor apartine medicului. Inflamatia apendicelui se numeste apendicita, care in faza ei acuta, este caracterizata prin dureri violente in etajul inferior drept al abdomenului, frisoane, febra, varsaturi si o stare generala profund alterata. Necesita examen medical de urgenta si interventie chirurgicala. Intre inflamatiile cronice ale intestinului pe langa cele banale, trebuie sa amintim in primul rand cea tuberculoasa. Cancerul intestinal este o afectiune rara, se localizeaza de obicei, la nivelul colonului. Ocluzia intestinala ileus, poate proveni din tumori, calculi biliari, mase fecale sau prin strangulare, in caz de bride peritoneale, hernii, sau invaginatia unei portiuni in alta. Tratamentul ocluziei este chirurgical. Viermii intestinali se recunosc prin examenul de laborator al materiilor fecale, se trateaza prin medicamente vermifuge.