Mongolism (Sindromul lui Langdon -Down)

Mongolism (Sindromul lui Langdon -Down) este o boala datorata tulburarilor grave de dezvoltare intrauterina, care si-a primit denumirea de la trasaturile fetei, caracteristice mongolilor. Mongolismul are ca baza anomalii cromozomiale (in loc de 46 bolnavul are 47 de cromozomi = trisomie), aparute inca din perioada cea mai timpurie a diviziunii cromozomilor. Frecventa mongolismului in Europa, este 1 la 600 - 700 nasteri. Mongolismul desi este congenital, se recunoaste pe la varsta de 5-6 luni. Apare la ambele sexe cu aceeasi frecventa, este caracterizat prin intarzierea somato-psiho-sexuala. Bolnavii, suferinzi de mongolism sunt mici, nu ajung la 150 cm inaltime, au extremitati scurte, degete grosolane, ultimul deget al mainilor este foarte scurt si recurbat, piciorul este plat, pielea uscata, cretata, fata rosiatica, trasaturile fetei stupide, bufone, capul rotund, fanta palpebrala mongoloida, adesea cu strabism, dentitie retardata si vicioasa. Hipoplazia lor genitala este constanta, capacitatea lor mintala foarte redusa, invata tarziu sa umble si sa vorbeasca; nu pot fi educati. Prognosticul lor de viata este rezervat, majoritatea mor in primii ani ai vietii, din cauza rezistentei diminuate a organismului, sau diferitelor anomalii de organe (inima). Formele mai usoare, care ajung la viata adulta, foarte greu pot fi ingrijiti de familie, sau de institute.