Muschi

1) Muschii reprezinta organele de miscare ale animalelor vii. Muschii sunt: striati, netezi si intermediari (v. miocard): muschii striati sunt in general supusi vointei noastre, pe cand cei netezi, nu; muschii sunt alcatuiti din fibre musculare, care constituie unitatea de structura a muschilor; In interiorul ei se gasesc: mai multi nuclei, foarte putina sarcoplasma si miofibrile, invelite de o sarcolema; miofibrilele sunt elementele contractile; ele sunt niste filamente in lungul fibrei musculare, alcatuite dintr-un disc intunecat (care contine miozina contractila) si un disc clar (contine actine elastica). Discurile intunecate si clare ale diferitelor miofibrile sunt situate la acelasi nivel si alcatuiesc miomere, sau sarcomere, separate de o membrana Z, ce se fixeaza pe sarcolema fibrei; ea separa discul clar in doua jumatati. O sarcomera contine la mijloc totalitatea discurilor intunecate de acelasi nivel; structura discurilor este formata de fibre de miozina din discurile intunecate care alterneaza cu fibre de actina in discurile clare; in timpul contractiunii discurilor intunecate se umfla si se scurteaza atragand discul clar in muschii netezi numarul miofibrilelor e foarte mic in fibra musculara, care are un singur nucleu si foarte abundenta in sarcoplasma, care si ea e contractila, dar mult mai incet, scurtandu-se sarcomera si deci miofibrilele, se scurteaza si mufchiul intreg. In aceasta contractiune se cheltuieste insa o energie mare care e furnizata de descompunerea ATP si ACP, care dau energie de contractie desfacandu-se in ADP si AC prin pierderea unei molecule de acid fosforic. Pentru refacerea ATP si ACP este necesara apoi degradarea glucozei si cu energia ei ADP + P--ATP si AC+P->ACP, furnizand muschiului o nou cantitate de substante energetice, pentru o noua contractiune. Glucoza nu da deci energia de contractie, ci cea de refacere a substantelor care dau energia de contractie; de pe urma contractiunii si a degradarii glucozei rezulta acid lactic, AL, care se oxideaza si rezulta pana la urma CO2 + H2O si o energie care reface glucoza din partea de AL (4/5) care nu se oxideaza. In caz de lipsa de oxigen AL ramane ca atare in muschi si pentru oxidarea lui ulterioara se cere o anumita cantitate de oxigen mai tarziu, care constituie datoria de oxigen ce apare la oamenii neantrenati, atunci cand fac un efort muscular peste cel obisnuit. Prezenta AL produce insa o imbibatie a tesutului muscular cu apa si determina dureri musculare pe care le simtim dupa marile eforturi. Muschii se gasesc la baza tuturor miscarilor din corp - locomotii, manipularea bratelor, motricitatea tubului digestiv, inchiderea sfincterelor etc. In corpul omului se gasesc aproape 400 de muschi diferiti; cei somatici actioneaza asupra parghiilor osoase, determinand miscari de deplasare a acestora (mers, ridicarea unei greutati, masticatie etc.); cei vegetativi (in majoritate netezi) actioneaza asupra organelor interne (tub digestiv, vezica urinara, vase de sange) determinand presiuni asupra organelor cavitare si astfel golirea lor prin relaxarea sfincterelor care le inchid. Muschii pot prezenta o serie de tulburari, ca: atrofii, adica micsorarea volumului unui muschi (sau a tuturor) ca urmare a unei nefunctionari indelungate, provocata fie de o leziune locala, fie de o leziune a centrilor nervosi care comanda miscarea musculaturii respective sau a sectionarii nervilor lor; miopatii diferite, miosite, adica inflamatii musculare datorita unor leziuni (intepaturi) sau infectii; rupturi musculare care se produc in epilepsii, tetanos, eclampsie, sau in eforturi voluntare foarte puternice. (V. MIALGIE, MIATRONIE, MIASTENIE).