Ochi

Ochiul reprezinta organul receptor (pereche) al analizatorului vizual, format din globul ocular si organele anexe, situat in orbitele craniului care-s captusite de tesut adipos. Are forma aproximativ sferica, cuprinsa intr-o membrana conjunctiva foarte rezistenta, de culoare alba sidefie, numita sclerotica. Partea anterioara a acestei tunici se transforma in cornee transparenta, care proemineaza spre inainte. Tunica mijlocie, numita coroida, este foarte bogata in vase de sange si pigmenti, are deci rol trofic si absorbant de lumina. Partea anterioara a coroidei se ingroasa sub forma unui inel, formind corpul ciliar, care tine intins, prin intermediul ligamentelor Zinn, cristalinul. Corpul ciliar are proprietatea de a se ingusta sub influenza contractiei muschilor netezi proprii, jucand astfel rol principal in acomodarea, ochiului, in vederea la diferite distante. Odata cu micsorarea corpului ciliar scade extensibilitatea ligamentelor suspensoare si datorita elasticitatii proprii a cristalinului, acesta isi mareste, respectiv convergenta, deplasandu-se totodata putin si in sens anterior. Astfel se realizeaza acomodarea cristalinului la vederea obiectelor mai apropiate, aflate la o distanta de sub 6 m. Din corpul ciliar proemineaza anumite formatiuni numite procese ciliare, bogat vascularizate, care secreta umoarea apoasa, ce umple spatiile situate intre corneea transparenta, iris si cristalin (segmentele anterioare si posterioare ale camerii anterioare). Ele contribuie de asemenea la reinnoirea corpului vitros. Acesta din urma ocupa marea majoritate a interiorului globului ocular, numit camera posterioara, situate intre cristalin si retine. Ca o continuare a coroidei inaintea corpului ciliar se intilneste irisul care; este o formatie discoidala., stra-batuta, la mijloc de un orificiu circular, numit pupila (prin aceasta patrund razele luminoase in ochi). Irisul cu ajutorul muschilor circulari si radiali poate sa modifice diametrul pupilei, astfel se regleaza cantitatea de lumina ce patrunde in ochi. Tunica interna a ochiului este retina, care contine celulele fotosensibile si acei neuroni, ai caror prelungire axonica, formeaza nervul optic. Privind structura anatomica a retinei se distinge pata oarba, locul unde ies fibrele care alcatuiesc tractul optic si pata galbena, locul vederii celei mai clare. Aceasta din urma se gaseste in dreptul axului optic. Celulele fotosensibile ale retinei sunt de doua feluri, numite conuri si bastonase. Conurile sunt celulele receptoare ale vazului colorat, iar bastonasele celulele vederii crepusculare. Numarul conurilor variaza in jur de 7 milioane; bastonasele sunt intr-un numar de cea 125 milioane. Pata galbena contine exclusiv conuri pe cand in partea marginala a retinei se gasesc numai bastonase. Excitatiile celulelor senzitive sunt transmise de celulele bipolare, care la randul lor excita celulele ganglionare sau multipolare, ale caror prelungiri formeaza nervul optic, care transmite excitatiile retinei in sistemul nervos central. Functionarea bastonaselor este conditionata, de o substanta. proteica complexa numita rodopsina, care sub influenta luminii se descompune, iar in repaus se reface, proces care necesita vitamina A. In lipsa vitaminei A apare o tulburare a vederii, numita orbul gainilor (indivizii nu vad in lumina crepusculara). O alta anomalie a vederii este daltonismul, cand individul nu poate sa. deosebeasca culoarea rosie, sau verde, cecitatea cromatica cand persoana nu poate sa distinga culorile. Mediile refringente ale ochiului sunt: corneea transparenta, umoarea apoasa din camera anterioare, cristalinul si corpul vitros. In acomodarea ochiului la vederea clara a obiectelor aflate la diferite distante, numai cristalinul are rol activ. Corpul vitros are structura gelatinoasa. Razele luminoase trecand si prin corpul vitros se proiecteaza. pe retina formand imaginea obiectului vazut. Organele anexe ale o. sunt muschii care misca ochiul in diferite directii, pleoapele cu genele si sprincenele cu rol protector, ca si conjunctiva, aparatul lacrimal, format din glanda lacrimala si caile lacrimale, care asigura umiditatea permanenta. a corneei, respectiv indepartarea corpilor straini ajunsi pe suprafata globului ocular.