Osificare

Osificarea presupune procesul de formare si de intarire a osului. Oasele boltii craniului, majoritatea oaselor fetei fi portiunea centraie a claviculei se formeaze prin osificare fibroasa. In acest proces osificare incepe prin transformarea succesiva a tesutului conjunctiv in tesut osos. Celulele conjunctive primitive (fibroblastele) iau o dispozitie are forma. Se numeste si travee de directiune ale osificarii transformandu-se in jurul vaselor sanguine in osteoblaste. Ele devin stelate, luand caracterul celulei osoase definititive, iar in substanta albuminoasa, ce le inconjoara, se depun sarurile de calciu. Celulele osteoblaste se aranjeaza sub forma de lamele, care se suprapun pana la sfarsitul osificarii. Din anastomozarea lamelelor intre ele se formeaza o retea, care delimiteaza areole largi, numite spatii medulare. Osul in acest stadiu primitiv este constituit din moduli de tesut osos primar, care radiaza in jur intregul tesut osos al fiecarui os cranian. Printre noduli, puncte de osificare, raman membrane moi, interpuse, constituind asa numitele frontanele, care se osifica ulterior, la diferite perioade dupa, nastere. Osificarea encondarala sau osificarea in tesutul cartilaginos, se observa la oasele lungi, la cele scurte si la o mare parte a oaselor late. Ea consta intr-o substituire a tesutului cartilaginos hialin, care formeaza, piesele scheletului primitiv, printr-un tesut osos spongios. Intre capatul oaselor lungi (numit epifiza) si partea mijlocie a osului (numit diafiza), atata timp, cat dureaza cresterea, persista, un disc de tesut cartilaginos, numit cartilaj de crestere, care se gaseste intr-o neancetata regenerare, pana la terminarea dezvoltarii osului. In osificare encondrala osteoblastele, ce provin din mugurii conjunctivo-vasculari, incep sa secrete saruri de calciu, substituind tesutul cartilaginos in cel osos.