Otospongioza este o boala auriculara cu etiologie necunoscuta. In evolutia ei se observa trei faze: congestiva, spongioasa si scleroasa - de aceea boala se mai numeste si otoscleroza. Otospongioza consta intr-o distrofie osoasa a capsulei labirintice, cu o evolutie progresiva. Clinic se traduce prin surditate bilaterala si vajaituri auriculare. Din punct de vedere anatomopatologic boala se manifesta prin aparitia unor focare de otospongioza si otoscleroza, la inceput in regiunea din jurul ferestrei ovale care imobilizeaza talpa scaritei in fereastra ovala, mai tarziu procesul se poate extinde si peste alte regiuni ale labirintului. Imobilizarea scaritei produce o surditate de transmisie, semnul initial si caracteristic al acestei faze a bolii. Prin extinderea procesului (labirintizare) surditatea devine mixta, cu predominanta de perceptie. Una din simptomele caracteristice mai frecvente ale surditatii este asa-numita paracuzie a lui Willis, dupa care acesti bolnavi disting mai bine sunetele in mediu zgomotos (tren, tramvai, aglomeratie etc.), decat in mediu linistit. Fenomenul s-ar putea expfica prin faptul ca in mediu zgomotos vorbitorul reflectoric intensifica vocea. Etiologia nefiind cunoscuta, nu exista un tratament cauzal. Mai recent se trateaza pe cale operatorie, fie prin crearea unei noi ferestre ovale, fie prin eliberarea scaritei din tesutul fibroscleros care o imobilizeaza. Din pacate rezultatele bune postoperatorii nu sunt insa intotdeauna si de durata.
|