Pericardita reprezinta inflamatia pericardului (sacului ce inveleste inima); de cele mai multe ori este infectioasa, dar se cunosc si forme neinfectioase, de natura traumatica sau tumorala, mai rar o manifestare a unei boli generale (uremie). Cea mai frecventa pericardita este aceea de natura reumatismala, asociata de obicei si cu alte manifestari, de natura reumatica: endo-miocardita, poliartrita. Urmeaza ca frecventa pericardita tuberculoasa, care apare cu ocazia diseminarii hematogene a TBC-ului.Pericardita pneumococica apare in legatura cu pneumonia, streptococica in legatura cu septicemia; cu acest microb pericardita poate imbraca diferite forme; pericardita uscata sau fibroasa, seroasa, purulenta si hemoragica. Pericarditele reumatice sunt fibrinoase si scoroase, cele tuberculoase pot fi si hemoragice, cele pneumo- si streptococice, adesea purulente. Diagnosticul pericarditei este sarcina medicului si se face cu ajutorul ascultatiei percutiei, examenului cu roentgen si ECG. Tratamentul este in functie de agentul patogen. Vindecarea pericarditei are loc in majoritatea cazurilor cu simfiza foitelor pericardice, care provoaca uneori simptome de insuficienta inimii.
|