Plantele medicinale sunt plantele care contin una sau mai multe substante active, care exercita o actiune precisa asupra organismului uman (si animal in general). Aceste substante denumite si principii active sunt fabricate de catre celulele vegetale si se localizeaza in diferite tesuturi ale plantei iar uneori in intreaga planta. Omenirea a folosit din cele mai vechi timpuri plante medicinale pentru combaterea durerii si a unor boli. Nici azi nu se poate da o explicatie plauzibila despre mecanismele care au dus la identificarea de catre primele civilizatii. In 1803 farmacistul Pelletier si Caventon au izolat chinina din scoarta arborelui de chinina. De atunci numarul principiilor de extras a trecut de cateva mii. Clasificarea principiilor active s-a facut dupa criterii chimice (alcaloizi, flavonoizi, vitamine etc.) sau farmacodinamice (hipotensive, tonicardiace, antispastice etc.). Astazi fitoterapia (terapia cu produse de origine vegetala) constituie o ramura stiintifica care se dezvolta in relatii stranse cu alte stiinte si tehnici ca: fitochimia, chimia extractiva, chimia analitica, fito-farmacodinamia, microbiologia, tehnica farmaceutica. etc. Plantele medicinale ca atare se utilizeaza pentru facerea ceaiurilor medicinale. Sub forma de tincturi, extracte, solutii injectabile ele capata si alte utilizari. Se foloseste uneori cate un principiu sau un amestec (se potenteaza reciproc). Recoltarea plantelor medicinale se face in perioada de maxima acumulare a principiilor active, care este in functie de anotimp si de perioada de vegetatie. Modalitati de utilizare a plantelor medicinale: infuzia (bucati din una sau mai multe specii de plante se umezesc cu apa si se aseaza intr-un vas de portelan sau emailat, apoi se toarna apa clocotita si se lasa 15 —,20min. Se strecoara. Nu se pastreaza mai mult de o zi), decoctul (bucatile de planta umezite in prealabil se pun intr-un vas emailat sau de portelan si se toarna apa clocotita dupa care se fierb 15 —,20 min la foc moale), maceratul (se obtine prin punerea in apa fiarta si apoi racita a plantelor din care principiile active se dizolva la rece: seminte de in, flori de nalba etc.), tinctura (este un extract in alcool etilic respectand anumite norme de timp), extracte (este de fapt o tinctura foarte concentrata de consistenta vascoasa obtinuta cu apa, alcool etilic, sau alti solventi), vinuri medicinale (reprezinta de fapt macerate care folosesc vinul obisnuit ca solvent. Uneori se pot adauga medicamente. Se cunosc si sub numele de vinuri tonice). |