Prim ajutor

Primul ajutor reprezinta actiunea salvatoare in cazurile in care viata omului este in pericol, ce trebuie efectuata pana la sosirea ajutorului medical. Este o datorie umana, etica si cetateneasca a fiecarui om de a acorda ajutorul necesar semenilor sai in toate cazurile necesare. Insusirea cat mai temeinica a normelor si a practicarii priumului ajutor trebuie socotita ca o datorie civica elementara indiferent de ocupatie, respectiv de nivelul cultural al oamenilor. Primul lucru in orice situatie care reclama primul ajutor este oprirea cauzei accidentului in asa fel, incat persoana care acorda ajutorul sa nu fie si ea insasi accidentata. Persoanei accidentate trebuie sa i se asigure pe cat posibil un mediu linistit, cu aer curat, pana la sosirea medicului. Semnele cele mai evidente ale vietii sunt: respirafia, bataile inimii, eventual miscarile. Respiratia poate fi constatata din ridicarea si coborarea cutiei toracice. Cand intensitatea acesteia este mai slaba, respiratia se controleaza cu ajutorul unei pene sau al unei oglinzi tinute in fata orificiilor nazale. Functionarea inimii se controleaza ascultand bataia acesteia cu urechea lipita de cutia toracica, eventual prin palparea pulsului arterial. Semnele evidente ale mortii sunt: petele cadaverice, rigiditatea cadaverica, coborarea temperaturii corporale la nivelul mediului ambiant, uscarea corneei, respectiv vatamarile care ele insele exclud posibilitatea vietii (cap, trunchi zdrobit etc.). In toate cazurile de reanimare, primul lucru este desfacerea hainelor mai stramte, creand astfel conditii favorabile intensificarii circulatiei sangelui. Daca fata victimei este palida, aceasta se aduce in pozitie culcata, iar in caz de cianoza se aduce in pozitie sezand. Obrajii pot fi frecati si loviti usor, in fata narilor se tine otet sau parfum, in vederea stimularii respiratiei. Se interzice cu desavarsire turnarea lichidelor in gura persoanelor in stare de inconstienta, deoarece lichidul poate sa ajunga in caile respiratorii, cauzand sufocarea accidentatului. Dupa revenire accidentatul poate sa bea cafea, se recomanda insa ca un timp oarecare sa mai stea linistit. Activitatea cardiaca poate fi stimulata prin masaj cardiac apasand ritmic asupra regiunii inimii, intr-un ritm corespunzator frecventei normale a batailor inimii. In cazul opririi respiratiei sau insuficienfei acesteia, trebuie practicata respiratie artificiala. Actiunea incepe cu eliberarea cailor respiratorii: daca in cavitatea bucala exista corpi straini (proteza dentara, nisip, resturi de alimente etc.) acestea trebuie eliminate, deoarece pot sa cauzeze sufocare. Curatirea gurii se face cu ajutorul unei batiste rasucite pe degetul aratator. In timpul respiratiei artificiale se recomanda fixarea limbii pentru ca aceasta sa nu impiedice respiratia. Se propune deci prinderea varfului limbii cu o batista curata si tragerea ei spre exterior. Se cunosc mai multe metode de respiratie artificiala, dintre care cea mai eficienta s-a dovedit suflarea directa gura-la-gura sau in cavitatea nazala, printr-o batista curata. In acest caz, dupa curatirea cavitatii bucale se da capul accidentatului mult in spre spate. Se astupa narile accidentatului, dupa o inspiratie adanca deschidem larg gura si o aplicam peste gura victimei. Expiram apoi fortat, sufland aerul in gura accidentatului. Ritmul insuflatiilor sa fie 15 pe minut. Daca suflarea se practica prin nas cavitatea bucala trebuie astupata, pentru ca aerul introdus prin nas sa nu iasa fara sa ajunga in plamani. Respiratia artificiala trebuie efectuata pana la sosirea ajutorului medical. Procedeele clasice (bazate pe miscarea bratelor si prin acestea presarea cutiei toracice) nu s-au dovedit destul de eficiente. Ele se practica numai in cazul in care nu se poate aplica procedeul gura la gura. In astfel de situatii victima trebuie asezata cu fata in jos si cu capul intors intr-o parte. Salvatorul se asaza in genunchi inaintea capului victimei. Se apasa cu ambele maini pe baza toracelui victimei, apasand in continuare mainile se deplaseaza spre umar. De pe umeri, mainile se muta pe brate, deasupra coastelor si se trag mult in sus, dupa care urmeaza relaxarea. In ambele procedee de respiratie artificiala se cerceteaza in prealabil daca nu exista plagi deschise pe cutia toracica, prin care iese aerul. In caz ca exista plaga trebuie imediat acoperita cu nu pansament compresiv, fixat cu leucoplast. Forma cea mai simpla a starii de inconstienta este lesinul. Pentru persoana lesinata se asigura aer proaspat, corpul se aduce in pozitie orizontala, fata poate fi frecata si batuta usor iar capul se apleaca de cateva ori inainte. In majoritatea cazurilor dupa un scurt timp persoana isi revine din lesin. Daca starea nu se amelioreaza trebuie inceputa reanimarea. O forma mai grava a starii de inconstienta este coma ce poate fi cauzata de diferite tulburari metabolice; in toate cazurile concomitent cu procedeele de reanimare trebuie chemata asistenta medicala cu maxima urgenta. In starile de criza epileptica singurul lucru de facut este inlaturarea posibilitatilor lezarii bolnavului in timpul crizei. Este absolut inutila fortarea membrelor spastic contractate, criza trecand de obicei de la sine. Atacul cardiac este insotit de dureri puternice in regiunea cardiaca. In astfel de stare se interzice cu desavarsire orice miscare. In cazurile repetate, bolnavul de obicei are asupra lui medicamentul necesar, din care se administreaza cat mai urgent o tableta. Se mai recomanda aplicarea compresei caldute pe membre sau pe regiunea cardiaca; starea este insotita de dureri de cap, greata, ameteala, eventual pierderea constiintei. Bolnavul trebuie transportat la loc racoros, se aduce in pozitie culcata si se aplica o compresa cu apa rece pe cap. Daca poate sa inghita, ii dam putina apa rece, dar in nici un caz cafea sau bauturi spirtoase. In cazuri mai grave se cere ajutor medical. Hemoragia cerebrala poate fi recunoscuta dupa urmatoarele simptome: paralizeaza o parte sau ambele parti ale corpului, salivatia este abundenta, vorbirea confuza, eventual se pierde capacitatea de vorbire, pierderea cunostintei. Bolnavul se aduce imediat in pozitie culcata, se previne orice miscare si este interzisa cu desavarsire orice procedeu de reanimare pana la sosirea medicului sau salvarii. Pe capul bolnavului se aplica compresa cu apa rece. Fracturile care pot fi inchise si deschise se trateaza dupa natura lor. Forma mai grava este fractura deschisa. In acest caz se aplica pansament asupra ranii, se interzice incercarea restabilirii membrului fracturat. Dupa aplicarea pansamentului, membrul accidentat se imobilizeaza pana la sosirea salvarii sau ajutorului medical. Fixarea membrului fracturat poate fi facuta cu orice obiect solid (bucata de scandura, umbrela, baston etc.), in asa fel, incat aceasta sa imobilizeze si articulatiile vecine. In cazul fracturarii gambei de exemplu este necesar sa fie imobilizata si glezna, genunchiul. Transportul accidentatului se face cu grija, cu un vehicul fara trepidatii. Acest deziderat este si mai pronuntat in cazul fracturii bazei craniene sau a coloanei vertebrale. Ajutorul acordat in cazul ranirilor trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: dezinfectarea plagii, oprirea sau incetinirea hemoragiei, urmata de aplicarea pansamentului corespunzator. Cand rana contine impuritati, curatirea se face prin spalare (apa fiarta cu permanganat de potasiu). Sensul miscarilor de spalare trebuie sa fie dinspre plaga spre exterior, in asa fel incat ele sa indeparteze impuritatile. Daca regiunea ranii este acoperita de par, aceasta se tunde cu grija. Dupa spalare, urmeaza dezinfectarea regiunii ranii cu spirt sanitar sau tinctura de iod, cu grija, ca aceste substante sa nu ajunga in plaga. Operatiunea finala este aplicarea pansamentului: peste rana se pune o bucata de tifon sterilizat, cu vata ce se fixeaza cu un pansament corespunzator partii lezate. In cazul plagilor infectate cu pamant sau balegar se face in mod obligator vaccin antitetanic. In cazul hemoragiilor, principala actiune ce se intreprinde este oprirea sau atenuarea hemoragiei. Dupa felul vasului accidentat, hemoragia poate fi arteriala, capilara sau venoasa. Forma cea mai usoara este hemoragia capilara, care de obicei nu cere nici o interventie deosebita oprindu-se de la sine. Sangerarea venoasa se cunoaste prin culoarea mai inchisa a sangelui care curge intr-un suvoi continuu. Compresiunea se va face sub rana, deoarece sensul circulatiei sangelui in vene este invers decat in artere. In hemoragii mai usoare se aplica pansament compresiv direct pe rana ce va fi strans atat cat este nevoie pentru a opri scurgerea sangelui. Hemoragiile arteriale sunt extrem de periculoase. Metodele aplicate in aceste cazuri sunt: compresiunea digitala, pansamentul compresiv si garoul. In acest caz sangele tasneste in jet discontinuu, avand culoare rosie deschisa. Intr-o astfel de situatie se cere interventie rapida prin care se poate salva viata omului. Cand rana s-a produs pe un membru, compresiunea se face deasupra ranii, pentru a intrerupe circulatia sangelui de la inima spre rana. Pentru a face garou se poate folosi o curea, o cravata, batiste, pe care cu ajutorul unei bucati de lemn le strangem prin rasucire pana la oprirea hemoragiei. E vorba de o operatiune foarte dureroasa, dar in acest caz salvarea vietii este scopul primordial. Daca ajutorul medical intarzie, mai mult de o ora, garoul se destinde timp de cateva minute pentru ca sa se primeasca sange proaspat prevenind astfel necroza (moartea) membrului lezat. Este obligatoriu deci ca la aplicarea garoului sa i se ataseze o eticheta, indicand timpul la care garoul a fost aplicat, mai ales atunci cand accidentatul este transportat de la locul accidentului. Daca rana s-a produs pe o portiune corporala, unde nu se poate aplica garou (de ex. gat), singura posibilitate este de a patrunde cu doua degete in rana si cautand capatul arterei lezate, aceasta trebuie stransa. La arsuri, primul lucru de facut este impiedicarea producerii noilor leziuni. Flacarile pot fi stinse cu ajutorul covoarelor, paturilor etc., dupa care urmeaza indepartarea resturilor de haina de pe membrele lezate. Peste plagi se aplica pansament curat, uscat si accidentatul se transporta cat mai urgent la spital. In cazul degeraturii principalul lucru este actiunea de a aduce membrul degerat treptat cu grija la temperatura normala. In scopul reluarii circulatiei se poate freca usor. O incalzire rapida poate sa cauzeze leziuni grave. Daca degeratura este extinsa victima trebuie dezbracata cu grija, se spala cu apa calduta pana cand se restabileste temperatura corporala normala. La nevoie se aplica respiratie artificiala. Dupa revenire la constienta, bolnavul poate sa primeasca ceai caldut. In caz de electrocutare, prima data se intrerupe circuitul de curent in care se afia victima. In acest caz se procedeaza cu grija ca nu cumva si salvatorul sa fie accidentat. Pentru desfiintarea circuitului poate fi utilizata o haina uscata, lemn uscat . Daca respiratia este oprita, se aplica imediat respiratia artificiala, ce trebuie continuata pana la sosirea ajutorului medical. La inec, salvarea trebuie incercata de la mal cu franghie, cu colac de salvare, eventual cu barca. Daca persoana si-a pierdut cunostinta, trebuie supusa respiratiei artificiale. In acest scop se procedeaza in modul descris anterior. In caz de muscatura de sarpe, deasupra ranii se aplica garou iar pe rana pansament obisnuit. Trebuie impiedicata cu orice mijloc absorbtia veninului. Totodata victima se transporta cat mai urgent la punctul sanitar cel mai apropiat. Salvarea spanzuratului se poate incerca cu respiratie artificiala. In primele momente ale spanzurarii, victima isi pierde cunostinta, datorita constrangerii vaselor capului, iar moartea are loc doar dupa 8—-10 minute. In acest interval de timp omul poate fi reanimat.