Regim

Regimul reprezinta norma ce se impune fie in modul de viata, fie in munca, dar mai cu seama in alimentatie pentru intretinerea organismului. Regimul alimentar are ca scop evitarea sau reducerea unor anumite principii alimentare, care ar putea dauna bolii, sau starii in care se gaseste organismul respectiv. Astfel regimul declorurat, fara sare, sau cu sare redusa. Se prescriu alimente cu putine saruri (carne, peste, fructe, salata, morcovi). Este indicat in boli cardio-renale, boala hipertensiva, epilepsie, obezitate, dar numai la indicatia medicului: regimul hipoglucidic, in diabet, obezitate; regimul hipoproteic in afectiuni renale etc. Regimul igieno-dietetic: totalitatea prescriptiilor, privind modul de viata si alimentatia corespunzatoare unui bolnav. Regimu de protectie; conditiile de confort, liniste, igiena, in care este pus un bolnav. Regimul poate fi periodic sau cronic ; uneori e foarte strict (apendicita, peritonita, hemoragii digestive etc. cand se rezuma la ceaiuri usor dulci) alteori este lactat (nefrite, ciroze, ulcere gastrice) ; in caz de afectiuni hepatice, in diabet, in colite, intoxicatii etc. regimul il prescrie medicul. Se vorbeste si de un regim de slabire, in care trebuie redusa substantial toata alimentatia la circa jumatate din cat se manca inainte. Dietetica se bazeaza pe trei principii fundamentale: de crutare, de corectare si de substitutie. 1) Principiul de crutare, in vederea menajarii organului sau a sistemului bolnav, consta in limitarea considerabila a hranei si in metode speciale de pregatire a ei. Se prescrie la bolnavii cu boli digestive, renale etc.) Principiul de corectare consta in predominarea sau reducerea diferitelor componente din alimentatie, pentru ameliorarea anumitor functii fiziologice. De ex.. limitarea glucidelor la diabetici a proteinelor alimentare, mai ales de origine animalica la artero-scleroza, in caz de guta (artritism) sau nefrita cronica, limitarea lipidelor in cazurile de hipofunctie a pancreasului, colitei, bolii de ficat, obezitate; limitarea sarurilor si a condimentelor in cazul bolii hipertensive, a nefritei etc.) Principiul de substitute se aplica de ex. in cazul anemiei (ficat, vitamine). Modul in care se gateste hrana are importanta deosebita. Pentru pastrarea vitaminelor in produsele alimentare, ele trebuie date crude, sau supuse unei incalziri de scurta durata sau moderata. In tratamentul dietetic al bolnavilor trebuie sa se tinda la o alimentatie individuala, tinandu-se seama de gusturile personale, ca si de particularitatile bolii respective.