Sarcina normala

Sarcina normala descrie o perioada a femeii, in al carei uter se dezvolta produsul de conceptie, din momentul fecundatiei si pana la nastere. Modificarile anatomice si functionale ale organismului matern incep odata cu nidatia oului in uter. Toate aceste modificari au drept scop evolutia unei sarcini normale si pregatesc organismul femeii gravide in vederea actului nasterii. Se considera sarcina normala daca modificarile raman in cadrul unei limite fiziologice si nu pun in pericol sanatatea femeii gravide si nici evolutia fatului. La om sarcina normala dureaza circa 280 zile. Termenul nasterii nu se poate calcula decat cu aproximatie, pentru ca data exacta a fecundatiei nu se cunoaste. Dar in practica medicala se face urmatorul calcul: la data primei zile a ultimei menstruatii adaugate 7 zile, apoi de la acea data numaram trei luni inapoi. Ex. daca ultima menstruatie a fost la 1 mai + 7 zile = 7 mai, -3 luni = 1 februarie, care este data asteptata a nasterii. Primele miscari fetale se simt la 4 1/2 luni dupa graviditate. In timpul sarcinii se disting 3 etape: 1) mama prezinta hipersensibilitate cu ameteli, greata, repulsie fata de unele mancaruri sau dorinta vie pentru altele dar cu disparitia menstruatiei ca simptom caracteristic; 2) o echilibrare nervoasa, dar cu eventuale aparitii de striuri roseate pe abdomen (nervuri pigmentare); 3) apar tulburari circulatorii si de excretie, se simt miscarile fatului si la ECG i se pot inregistra bataile inimii, ca urmare a unei suprasolicitari din partea embrionului din punct de vedere functional. Mamei trebuie sa i se asigure conditii pentru a suporta modificarile functionale normale din aceste perioade. Nu se vor administra medicamente decat cu prescriptie medicala; mama nu va fuma si nu va consuma alcool. Sarcina normala se poate pune in evidenta din prima perioada cu ajutorul unor probe biologice. Statul nostru asigura conditii speciale femeilor gravide: asistentii medicala, conditii noi de viata si de munca, concedii pre- si postnatale.