Uremia reprezinta ultimul stadiu al insuficientei renale, caracterizat prin cresterea enorma in sange a ureei si al altor compusi azotati (acid uric, creatinina), exprimata clinic printr-o stare foarte grava. (greata, varsaturi, stupoare, con-vulsii, coma). Se datoreste incapacitatii rinichilor de a epura organismul de produsii toxici ai metabolismului (acumularea ureei si a celorlalti compusi azotati fiind un indice al acestei incapacitati si nu cauza fenomenelor toxice). Se trateaza prin stimularea indepartarii produsilor toxici pe cai extrarenale, prin purgatie, sudatie, spalaturi peritoneale si mai ales aplicarea rinichiului artificial (aparat cu functie epuratoare prin care trece sangele pacientului). In ultimul timp s-au obtinut mari succese in prevenirea si tratarea uremiei prin practicarea transplantului de rinichi. Fata de uremia mentionata, numita si adevarata, exista o uremie falsa sau eclamptica, care se produce in lipsa insuficientei renale in urma edemului cerebral aparut in legatura cu complicatii ale sarcinei (disgravidia hipertensiva) sau in hipertensiune arteriala.
|