Vitamine

Vitamine are denumire data de Cazimir Funk (Polonia, 1914) unor substante de structura moleculara relativ simpla (majoritatea lor) avand in constitutia lor, dupa Funk, aminoacizi (vitamine), care in doze foarte mici (grame sau miligrame) sunt absolut necesare unor procese fiziologice ale organismului. Azi se stie ca nu toate vitaminele sunt compuse de amino-acizi, asa cum s-a crezut pana acum. Organismul animalelor (si al omului) le primeste odata cu alimentele, de origine vegetala sau animala, fie sub forna activa, gata facuta, fie numai inactiva, provitamine care se transforma In organismul lor in forma activa. Lipsa lor din alimente produce tulburari carentiale, numite hipo sau avitaminoze. Dupa sensibilitatea Vitaminelor in solventi de grasime, sau in apa, vitaminele se impart in Vitamine liposolubile si Vitamine hidrosolubile. Vitaminele liposolubile se dizolva in grasimi si solvent ai grasimilor, sunt insolubile In apa. Vitaminele hidrosolubile se dizolva in apa si sunt insolubile in grasimi. Vitaminele sunt denumite cu literele alfabetului; omul are nevoie de vreo 12 vitamine. Vitaminele liposolubile sunt: Vitamina A, Vitamina D, Vitamina E, Vitamina F si Vitamina K. Vitamina A se gaseste gata sintetizata in alimente, de origine animala, in laptele si derivatele sale, in ficatul pestilor de mare, in oua, ficat, rinichi, creier. In plante apare numai sub forma de provitamine numite caroteni: in morcov, spanac, varza, ardei, ridichii, fasole, conopida etc. Provitaminele A sunt absorbite la nivelul intestinelor, transportate pe cale limfatica spre ficat, unde sunt transformate in vitamine. A. De fapt exista doua vitamina A: vitamina A1 sau retinolul (vitamina antiinfectioasa, antixeroftalmica, sau de crestere) avand rolul important in apararea epiteliului, in formarea celulelor noi ale organismelor tinere si in formarea purpurului vizual (rodopsinei), necesar pentru transformarea in ochi, a energiei luminoase in energie chimica. Fara de vitamina A, apar tulburari de adaptare a vederii la intuneric (hemeralopsie). Vitamina A2, numita si neovitamina A, intervine in metabolismul protidic, lipidic si glucidic. Nevoia zilnica a omului in vitaminei A este de 5000 unitati internationale. Vitamina D, vitamine antirahitice, avand actiune fiziologica importanta in metabolismul fosfo-calcic si in procesul de osificare. Carenta in vitamina D determina la copii rahitism, iar la omul adult deformarea, inmuierea oaselor (osteomelaie). Vitamina D se gasesc gata sintetizate in untura si ficatul de peste, in cantitati mici, iar in cantitati mari sub forma de provitamine numite ergosterol, la plante. La animale si la om provitamina D se afla in piele, unde sub actiunea radiatiilor ultraviolete sunt transfomate in vitamina D. Se cunosc azi vreo 10 provitamine D, care se pot transforma in vitamina D1, vitamina D2 si vitamina D3 etc. Cea mai importanta printre ele este vitamina D2, care se mai numeste si calciferol. Omul are nevoie zilnic de 15 mg. Vitamina E (se cunosc 7 vitamina E cu structura analoaga). Se numeste si tocoferol, care este sintetizata numai de catre plante. Industrial sunt obtinute prin extractia uleiului din graul incoltit. La animale se gasesc in cantitati mici in diferite organe (ficat, rinichi, muschi, placenta). La om nu se cunoaste cu precizie rolul acestor vitamine. La animale lipsa lor produce sterilitatea. Necesitatea noastra zilnica in vitamina E este 20 mg. V. K (in numar de trei: K1, K2, K3), se mai numesc si antihemoragice sau de coagulare, sunt complexe organice, derivate din naftochinona. Plantele reprezinta surse exogene importante a vitamine K (castan, varza, conopida, frunzele de lucerna, brad). Sursa lor endogena o formeaza bacteriile intestinale. Dintre sursele animale, ficatul de porc este cel mai bogat in vitamina K, precum si galbenusul de ou; sunt necesare pentru mentinerea normala a coagularii sanguine, sintezei de protrombina in ficat. In lipsa vitaminei K se produc hemoragii multiple. Carenta de vitamina K este rara; omul are nevoie de 4 mg/zi. Vitamine hidrosolubile, vitamina B complex. Complexul vitaminei B cuprinde o serie de vitamine cu structura chimica diferita si rol important, deoarece intra in structura unor enzime oxidoreductoare. Astfel vitamina B1, numita si tiamina sau aneurina. Omul si animalele nu si-o pot sintetiza, o iau din alimente: grauntele cerealelor, carnea, drojdia de bere. Carenta in vitamina B1 determina la om o boala numita beri-beri, foarte raspandita la popoarele care se hranesc numai cu orez decorticat. Semnele acestei boli sunt: tulburari ale sistemului nervos central si periferie: convulsii, paraliza extremitatilor, oboseala, tulburari gastro-intestinale, tulburari din partea aparatului respirator. Necesitatea de vitamina B1, zilnica este de circa 2 mg/ ora. Vitamina B2 (riboflavina, lacto-flavina) participa la formarea fermentului Warburg. Are in constitutia ei un glucid (riboza) si un nucleu de aloxazina. Este foarte raspandita in natura, sintetizata de catre plante: fasole, mazare verde, salata verde, spanac, patlagele rosii, morcovi, cartofi etc. Carenta ei duce la tulburari in metabolismul glucidic, tulburari de crestere la cei tineri, aparitia dermatozelor, glositei, ragadelor comisurelor bucale, tulburari trofice ale fanerelor (unghiilor, parului), precum si la opacifierea lentilei (cataracte). Cantitatea necesara zilnica, este de 2 mg. Vitamina B2 (adermina, piridoxina), este necesara ca coenzima, in catabolismul aminoacizilor. Vitamina B2 se gaseste in plante: semintele de cereale, coaja boabelor de orez, grau, porumb, la animale in ficat, in carnea de peste. Carenta indelungata in vitamina B2 duce la oprirea cresterii animalelor tinere si la tulburari nervoase. Zilnic avem nevoie de vreo 3 mg. Vitamina B12 (cianocobalamina), factor antianemic, antipernicios; contine cobalt in molecula sa, care este foarte complexa este indispensabila la sinteza hemoglobinei. Se gaseste in ficat, carne, lapte; flora intestinala o poate sintetiza, din aceasta cauza avitaminozele cu vitamina B12 sunt rare. Lipsa vitaminei B12 duce la anemie pernicioasa. Zilnic avem nevoie de circa 2 g. Vitamina C (antiscorbutica), acidul ascorbic, indispensabil in toate procesele vietii celulare, fiind transportor de hidrogen in reactiile oxido-reductoare. Lipsa ei produce scorbutul, o boala manifestata prin hemoragii la nivelul mucoaselor tubului digestiv, micsorarea rezistentei organismului fata de infectii, tulburari in crestere, tulburari osoase, musculare, nervoase. Vitamina C este una dintre cele mai raspandite vitamine din regnul vegetal, se gaseste in legumele verzi si fructe. Este putin rezistenta la caldura si organismul nu o poate acumula, de unde si necesitatea unui aport zilnic, permanent, de vreo 60-80 mg. Prezenta ei este asigurata si prin ingestia de vitamina C sub forma de medicamente, in caz de hipovitaminoza de vitamina C. intareste organismul in timpul penuriilor vitaminice din primavara. Vitamina P (acid pantotenic) apartine grupei flavonilor, este un constituent al coenzimei A si are un rol de protectie a permeabilitatii capilare. Lipsa ei produce hemoragii (slab cunoscute la om). Se gaseste in galbenus de ou, ficat, drojdie. Zilnic avem nevoie de circa 10 mg. Vitamina PP (niacina, nicotamida, factor anti-pelagros), constituent oxidoreductor al coenzimelor NAD si NADP; are rolul de a accepta si elibera hidrogenul, intervenind astfel in metabolismul glucidic, protidic si lipidic, se gaseste in ficat, rinichi, drojdie de bere si in cereale. Carenta in vitamina PP produce boala numita pelagra (pel = piele, agra = aspra), caracterizata prin alteratii ale tegumentelor expuse soarelui, tulburari gastrointestinale si nervoase, mergand pana la dementa. Boala a fost raspandita la noi in epoca burghezo-mosiereasca, la populatia saraca, a carei nutritie a fost exclusiv porumbul; este si azi raspandita in tarile latino-americane si africane. Avem nevoie zilnic de circa 15 mg. Vitamina H (biotina), joaca un rol de coenzima in transportul C02 de catre carboxilaza. In lipsa ei se produc tulburari de metabolism, paralizii si la tineri oprire in crestere. Se gaseste in legume, ciuperci, arahide, drojdie, ciocolata. Omul are zilnic nevoie de circa 10 mg. Vitamina M (acidul folic), este necesara in sinteza nucleoproteinelor (legarea timinei) si prin aceasta si in hematopoeza. Carenta ei produce anemie hipercroma, denutritie si la tineri tulburari de crestere. Vitamina M se gaseste in ficat, oua, legume verzi, in drojdie. Poate fi sintetizata de flora intestinala. Zilnic sunt necesare circa 150 g.