celule lupice si rozeta lupica

Celule lupice si rozeta lupica

Lupusul eritematos difuz reprezinta o colagenoza majora localizata la nivelul tesutului conjunctiv. Afectiunea a fost descrisa in anul 1872 de Kaposi. Caracteristica principala a afectiunii este data de celula lupica sau celula Hargraves si ea a fost descrisa in 1948 de Hargraves, de unde si denumirea. Celula lupica este considerata un leucocit neutrofil al carui nucleu a reactionat cu anticorpii serici de tip antinucleoproteina. Afectiunea se manifesta prin alterarea nucleului leucocitar, cu transformarea lui intr-o masa omogena. Prin cgimiotactism, in jurul corpului L.E., se vor aglutina leucocite intacte cu dezvoltarea rozetei lupice.

La microscopul optic prin coloratie panoptica celula lupica se remarca un neutrofil cu nucleul impins la periferie, de o incluziune roz-siclamen, omogena. De obicei, celulele lupice sunt absente in sange. In lupusul eritematos diseminat evolutiv, proportia de celule lupice este de peste 80 %. Evidentierea celulelor lupice este esentiala in aprecierea evolutiei tratamentului. In cazul in care tratamentul este eficient atunci celulele lupice dispar. Celula lupica apare in special in lupusul eritematos sistemic insa exista si alte
afectiuni unde ea poate fi gasita. Acestea sunt:

• poliartrita reumatoida
• sclerodermia
• intoxicatia hidralazinica

Identificarea in sange a fenomenului L.E. se poate utiliza prin metode directe sau prin metode indirecte (testul Hasserick). Metodele directe utilizeaza serul de om sanatos si leucocite de om bolnav pentru incubare, in timp ce metodele indirecte folosesc ser de bolnav  si leucocite de om sanatos. Pentru a elimina riscul unui rezultat negativ se efectueaza, de obicei cate trei examinari , fiecare de cate 10 minute.