BALANTIDIOZA

Balantidioza este Balantidium coli un protozoar din clasa Infusoria, subclasa Ciliata, ordinul Heterotrichi, familia Balantiidae. Balantidioza are o repartitie universala, fiind reprezentata de cazuri, de obicei, izolate in regiunile temperate si mai numeroase in regiunile calde. Cum boala ajunge la om de la porc trebuie controlata cu insistenta pentru cei care prin specificul muncii vin mai des in contact cu aceste animale (mezelari, carnatari, bucatari etc.). In multe cazuri se prezinta sub forma mai usoara, latenta, cel putin partial asimptomatica. In formele clinice manifeste, balantidioza capata caracterul unui sindrom dizenteric sever. Diareea incepe cu scaune apoase, mai mult sau mai putin numeroase, bogate in mucus si cu urme de sange, mai tarziu scaunul devine mai frecvent, contine alimente nedigerate, puroi, iar in cazurile mai grave sange si sfacele de mucoasa. Bolnavii au dureri abdominale (uneori sub forma de colici) si deseori tenesme rectale, din cauza unei rectite asociate. La fenomenele intestinale se pot asocia greturi, varsaturi, inapetenta si senzatii de sete accentuata si de oboseala. Din cauza infectiilor supradaugate, balantidioza evolueaza si cu febra ridicata. In formele clinice severe (formele gangrenoase), boala se poate complica cu perforatii, peritonite, hemoragii etc. Cu totul exceptional parazitul poate sa invadeze ganglionii mezenterici, ficatul si chiar plamanul. Balantidioza are o evolutie cronica, durata bolii trecand uneori de 20 de ani. Diagnosticul se face obisnuit prin identificarea protozoarului coli sub forma lui vegetativa sau chistica, care poate aparea in scaune. In scaunele diareice se poate depista, relativ usor, forma vegetativa a parazitului, iar in scaunele formate se pot identifica chisturile. In.balantidioza exista perioade negative, care obliga la repetarea examenului coproparazitologic. Parazitul este obtinut in culturi, dar s-a facut incercari si pentru un diagnostic imunologic. In lipsa unui diagnostic pozitiv trebuie apelat la rectoscopie si biopsie, care permit un diagnostic diferential cu amibiaza, rectocolita ulcero-hemoragica sau cu un cancer rectosigmoidian, boli cu manifestari oarecum asemanatoare. Pe langa unele antibiotice (Monomicina, Oxitetraciclina, Aureomicina, Terramicina etc.) in tratamentu balantidiozei se foloseste in prezent mai frecvent Chiniofonul (Jatren), Difetarson (Bemarsalul) si Metronidazolul singur sau asociat cu Furazolidona. Desi parazitul a fost gasit si la alte animale, rolul de principal rezervor de infectie revine porcinelor infestate (90%). Chisturile ajung o data cu dejectiile in mediul extern, putind fi transportate de gazdele naturale sau vehiculate muste, vant etc. Omul se infesteaza mai frecvent in urma contactului cu animalul sau cu materialul intestinal al acestuia. Infestarea se mai poate face si prin ingerarea chisturilor parazitului o data cu zarzavaturile, fructele sau alimentele. Inactivarea dejectiilor porcilor, inainte de a fi utilizate ca ingrasamant, ca si scoaterea din sectorul alimentar a personalului infestat. se recomanda ca ingrijitorii, macelarii sau cei care lucreaza la prepararea produselor porcine sa aiba o igiena adecvata a mainilor.