Filarioza Malaieza este o boala parazitara determinata de o filarie, asemanatoare cu filarioza bancrofti. Agentul etiologic este filaria Brugia malayi (sin. Wuchereria malayi), din genul Brugia, specie patogena, asemanatoare cu Wuchereria bancrofti, dar mai mica. Masculul masoara 25 mm lungime si 90u grosime, iar femela ajunge pana la 50-60mm lungime si 150-160u grosime. Microfilariile se gasesc in sange si masoara 240/3,5 au o periodicitate nocturna sau variabila. Boala este frecventa in India, Malaezia, Japonia, China, Coreea de Sud, unde are chiar un caracter endemic. Ca si in filarioza bancrofti, boala apare dupa incubatie care poate dura 8-12 luni. Dupa un debut de obicei insidios, tabloul clinic mai sever este dominat, in prima parte, de manifestari inflamatorii, iar in a doua de manifestari obstructive. Filarioza malaieza care nu se localizeaza in organele genitale, poate produce elefantiazis, de regula, membrele inferioare, portiunea dintre genunchi si glezna, realizand elefantiazisul in cizma. Pe langa datele epidemiologice sau cele de ordin clinic, in scop de diagnostic trebuie sa se apeleze la examenul sangelui in preparat proaspat, frotiu subtire sau picatura groasa. Microfilariile de Brugia malayi pot fi recunoscute la microscop, dupa ondulatiile mai numeroase si mai scurte, deosebindu-se de cele de Wuchereria bancrofti, care sunt mai rare si mai lungi. Cand microfilariile sunt in numar redus trebuie cautate intr-o cantitate mai mare de sange venos. Reactiile imunobiologice nu-si gasesc aplicare mai larga in diagnosticul bolii. Rolul care revine in aceasta filarioza si rezervorul animal de infectie (pisica, caine etc), ingreuneaza masurile de sterilizare. Atentia trebuie indreptata pe masuri adecvate de combatere a insectelor vectoare. Daca pentru filarioza bancrofti gazda definitiva a parazitului si singura sursa de infectie este omul, in filariosa malaieza rolul pare sa-l detina si unele animale (pisica, cainele etc). Speciile Brugia pahangi sau B.patei, identificate la aceste animale, sunt foarte apropiate de B.malayi ceia ce face sa se creada ca pe langa o sursa umana, exista in aceasta filarioza si o sursa animala. Rolul de vector al parazitului si de gazda intermediara revine unor tantari care apartin genului Anopheles sau Mansonia (Mansonioides), printre care se gasesc specii care inteapa si in timpul noptii (periodicitate nocturna). Tratamentul estea celasi ca si in filarioaza bancrofti, mai ales ca Dietilcarbamazina (citrat) are o eficienta mai mare in filarioza malaieza. |