FLEBOTOM

Flebotomul este un gen de insecte mici, din subfamilia Phlebotominae, familia Psychodidae, subordinul Nematocera, ordinul Diptera. Are 2-3 mm, culoare galbuie si corpul format din cap, torace si abdomen. Capul usor ovoid, 2 ochi negri mari, 2 antene mai lungi decat trompa, formate din 16 articole si o trompa adaptata pentru intepat si supt. Toracele este format dintr-un protorace scurt, un mezotorace dezvoltat, care poarta cele doua aripi lungi, ascutite la varf (lanceolate), acoperite cu peri lungi pe margine, si un metatorace pe care se gasesc 2 balantiere si 3 perechi de picioare foarte lungi, subtiri si paroase. Abdomenul este format din 10 segmente, din care ultimele 2 alcatuiesc armatura genitala ( hipopigiul), care serveste in sistematica. Flebotomul evolueaza trecand prin stadiile de ou, larva, nimfa si adult. Ouale au pana la 0,8 mm, forma ovalara, prezinta un desen caracteristic si sunt depuse izolat pe pamant (in locuri umede). Larvele ceva mai lungi (1mm), sunt apode, au culoare deschisa si 12 segmente. La extremitatea posterioara au 4 peri caudali, din care 2 lungi si 2 mai scurti. Dupa ce naparlesc de 4 ori, larvele se transforma in nimfe, care sunt galbui, au un cefalotorace dezvoltat si abdomen curbat. Pe ultimele segmente abdominale nimfa poarta camase de naparlire (exuvia larvara). Flebotomii adulti sunt, in general insecte nocturne si zboara atat in adaposturi, cat si inafara lor, pe arii destul de mici. Pe langa specii endofile, care zboara numai in adaposturi, exista si specii exofile, care zboara numai in exterior. Zborul flebotomului este silentios si caracteristic, sacadat si cu salturi laterale, iar intepatura este dureroasa. Se hranesc in general cu sucuri vegelale, dar femelele, pentru maturarea oualor, se hranesc cu sange (hematofage). Femeile traiesc 1-2 luni, iar masculii 7-8 zile. Adultii nu hiberneaza, asa incat in zonele cu clima temperata, conservarea speciei de la un an la altul este asigurata de larvele din stadiul IV. Flebotomul au rol patogen important putand transmite febra pataci (febra de trei zile), leishmanioza viscerala (buton de azar), leishmanioza cutanato-mucoasa (leishmanioza braziliana) si baroneloza (febra de Orota); pot determina direct Harara, o dermatoza intalnita in special in Orientul mijlociu, care rezulta din intepaturi repetate. Specii mai cunoscute: Flebotomul argentipes transmite leishmanioza viscerala in India, Flebotomul ariasi, identificat in Franta mai mult ca exofil. Flebotomul  caucasicus, vector al leishmaniozei cutanate in Asia centrala. Flebotomul chinensis transmite leishmanioza viscerala in China. Flebotomul  intermedius transmite leishmanioza cutaneo-mucoasa (braziliana) in Brazilia. Flebotomul longiplpis transmite leishmanioza cutaneo-mucoasa in America de Suf. Flebotomul  major, vectora al leishmaniozei viscerale in Grecia si Creta. Flebotomul  minutus nu pare sa aiba importanta epidemiologica. Flebotomul noguchi transmite bartoneloza (febra de Oroya). Flebotomul orientalis transmite leishmanioza in Sudan. Flebotomul papatasi, specie cunoscuta prin rolul pe care-l are in transmiterea febrei papataci (febra de trei zile) si a leishmaniozei viscerale. Este mai frecvent intalnita in tarile din regiunea mediteraniana. A fost relativ frecvent semnalata ca specie domestica si in Romania sau alte tari din Europa, unde poate determina epidemii de febra papataci. Flebotomul perfiliewi cunoscut ca vector al leishmaniozei viscerale in Italia. Un rol de vector pare sa-l fi detinut si in focarul de leishmanioza viscerala infantila care intre 1953 si 1954 a fost inregistrata in Romania (reg. Craiovei). Flebotomul perniciosus, vector cunoscut al leishmaniozei viscerale in tarile din bazinul mediteranian. Flebotomul peruensisi, vector al bartonelozei (febra de Oroya) in Peru. Flebotomul Segenti transmite, indiferent de regiune, leishmanioza cutanata. Flebotomul verrucorum transmite bartoneloza (febra de Oroya), in Peru. In Romania au fost identificate speciile: Flebotomul alexandri, Flebotomul balcanicus, Flebotomul longiductus, Flebotomul major syriacus, Flebotomul papatasi( vinvat de epidemii de febra papataci), Flebotomul perviliexi(vector in focarul de leishmanioza descris in regiunea Craiova), Flebotomul sergenti si Sergentomyia minuta