LEISHMANIOZA CUTANATA

Leishmanioza cutanata este determinata de Leishmania tropica, iar ca manifestare clinica se limiteaza exclusiv la ulceratii cutanate. Reprezinta un protozoar flagelat, Leishmania tropica, din genul Leishmania, familia Tripanosomidae, clasa Flagellata. Parazitul prezinta o varietate Leishmanioza tropica minor, care determina leziuni uscate, este mai frecvent prezenta in mediul urban, si o varietate Leishmanioza tropica major, care determina leziuni umede si este mai frecventa in mediul rural, in etiologia leishmaniozei cutanate ar mai intra si alte varietati. Poate fi intalnita in Nordul Africii (Maroc, Tunisia, Algeria, Libia, Egipt), in mai multe tari mediteraniene (Spania, Franta, Italia etc.). In partea sudica a U.R.S.S. si intr-o serie de tari din Asia (Pakistan, India, Turcia etc.). Cazuri mai rare sunt si in alte regiuni din Africa si chiar America Latina. Sub forma de cazuri de import a fost citata si in alte tari europene (Romania). In general, boala este rara, dar sunt regiuni in care devine destul de frecventa. Dupa o incubate in general lunga (de la cateva saptamani, pana la mai multe luni sau chiar ani), boala incepe cu o pata rosie (macula) care se transforma repede intr-o papula, uneori pruriginoasa. In cazuri foarte rare (forme abortive) aceasta se poate retrage, rezorbindu-se, fara a lasa urma. De cele mai.multe ori, dupa ce a trecut prin stadiul de pustula se acopera cu o crusta stratificata si apare ulceratia, cu un diametru de 2 - 3 cm; este nedureroasa si poate fi insotita de prurit. Infectiile supra-adaugate pot produce o limfangita, cu tumefierea ganglionilor din regiunea respectiva. Pe langa cazuri cu 1-2 ulcere, uneori evolueaza cu mai multe ulcere, proportia acestora putand ajunge la 50-60%. Situate mai aproape sau mai departe de ulcerul initial, numarul ulcerelor secundare poate ajunge la 250. Boala este in general afebrila, are evolutie lenta, favorabila, leziunile cutanate evoluand spre cicatrizare. In cazurile determinate de Leishmanioza tropica minor, boala imbraca forma uscata, care se intalneste de obicei, in mediul urban (forma de oras); apare dupa o incubatie mai lunga (si pana la doi ani). Se caracterizeaza prin faptul ca in cursul bolii ulceratia care se formeaza este acoperita de o crusta densa si uscata, sub care cantitatea de secretie este foarte redusa. Leziunile apar, de obicei, pe fata si au o evolutie care nu trece de un an. In cazurile determinate de Leishmanioza tropica major, boala imbraca forma umeda, in mediul rural; are o incubatie mai scurta, cel mult pana la cateva luni. Ulceratia este mai mare (3-7 cm), neregulata (din cauza confluarii mai multor ulceratii mici); fundul ulceratiei este acoperit de o cantitate mai mare de secretie seropurulenta. Leziunea care apare mai frecvent pe membre este dureroasa si insotita de o limfangita, in 80 - 90% din cazuri. Forme clinice mai rare sint leishmanioza eritematoasa (verucoasa) si leishmanioza cutanata difuza (lupoida). Leishmanioza cutanata de o forma sau alta, in general sunt afectiuni benigne. Dupa o evolutie de la 6 pana la cel mult 12 luni, boala se poate vindeca spontan. Dupa vindecare leishmanioza cutanata lasa o stare de imunitate. Un diagnostic pozitiv poate rezulta din evidentierea parazitilor in peretele ulceratiei. Pe frotiurile (sau amprentele) colorate, dupa metoda May Grundwald-Giemsa (?capitol special) amastigotii intracelulari numerosi pot fi usor identificati. Se poate recurge si la biopsia cutanata. Din probele prelevate se pot face insamantari pe mediul NNN (Novy, Mac Neal, Nicolle) sau inoculari la animale de laborator. Se poate apela la reactie intra-dermica (reactia Montenegro)  sau la tehnica EL ISA. Tratament: Leziunile unice pot beneficia de pe urma unor tratamente cu agenti fizici (caldura, refrigeratie, iradiere etc), chimici (badijonari cu Nitrat de argint, pulverizari cu permanganat de potasiu) sau chimioterapici (infiltratii cu mepacrina hidroclorica 200 mg in 5 ml apa distilata sau emetina hidroclorica 5 % + 2 % sulfat de berbeina). Cu Glucantim tratamentul se face in doza de 0,10 g/kg/corp, in injecti intramusculare, timp de 6 zile; Lomidina i ndoza de 2,5- 3 mg/kg/corp, administrata la 2 zile, In 6- 8 injectii intramusculare. Rezultate mai bune se obtin cu Metronidazol, in doza de 30-40 mg/kg/zi, timp de 7 - 10 zile, si mai ales cu Amfotericina B (Fungizona), administrata in perfuzii intravenoase lente, incepand cu 0,1 mg/kg, pentru a se ajunge la 0,6 mg/kg/corp. Pe langa om, caine, pisica, rezervorul de infectie este format din diferite specii de rozatoare salbatice (Rhombomys opimus, Meriones meridianus, Spermophilopsis leptolactilus etc.). Transmiterea si raspandirea bolii este asigurata de diferite specii de flebotomi. Parazitii patrund In organismul omului, in urma intepaturii flebotomilor, in mod activ, dar si pasiv, in urma strivirii lor pe pielea cu leziuni de grataj (contaminativ). Pe cale mecanica parazitul poate fi transmis si de alte insecte. Receptivitatea este generala, boala intalnindu-se mai frecvent printre vanatori, muncitori agricoli, constructori etc. Combaterea rozatoarelor salbatice care detin rolul de principala sursa de infectie este dificila. Aplicarea de pansamente pe partile descoperite ale corpului, pe langa ca previn eventuale autoinoculari au si calitatea de a-l neutraliza pe om, ca sursa de infectie. Impotriva cailor de transmitere, masurile vor fi indreptate impotriva flebotomilor atat in stadiul larvar (indepartarea daramaturilor, gunoaielor etc.), cat si in stadiul de insecte adulte (prin folosirea de insecticide). De asemenea protectia mecanica a locuintelor, folosirea de insectifuge si educatia sanitara a populatiei.