SCHISTOSOMIAZA

Schistosomiaza reprezinta o boala parazitara insotita de manifestari clinice variate, determinata de paraziti din clasa Trematoda, familia Schisiosomidae, genul Schistosoma. Schistosomiaza umane sunt: Schistosomiaza arterio-venoasa, Schistosomiaza japoneza, Schistosomiaza intestinala, Schistosomiaza rectala si Schistosomiaza vezicala. Schistosomiaza arterio-venoasa (boala de Katagama, Schistosomiaza sino-japoneza), boala parazitara de evolutie grava si cu manifestari variate, determinata de Schistosoma japonicum. Agentul etiologic este Schistosoma japonicum, parazit trematod, din genul Schistosoma, familia Schisiosomidae. Boala este frecventa, constituind un focar important in China, Japonia si Insulele Filipine. Incepe cu o iritatie cutanata (provocata de trecerea schistosomelor prin piele), continua cu prima faza a bolii, faza toxemica, insotita de febra, urticarie, stari de oboseala, iritabilitate si eozinofilie sanguina ridicata. Intr-o alta faza, in care ouale parazitilor ajunse la maturitate sunt risipite in tot organismul (plaman, creier, maduva, submucoasa intestinala etc), manifestarile se agraveaza, putand avea caracterul unor tulburari pulmonare, vasculare, cerebrale, hepato-splenice (sindrom hepato-splenomegalic), intestinale etc. In faza finala, bolnavul poate ajunge la Casexie, iar in cativa ani la Exitus, daca nu s-a intervenit cu tratamentul. Ouale eliminate prin mucoasa intestinala pot fi gasite la examenul coproparazitologic, in produsele de raclaj ale mucoasei rectale sau in biopsia rectala. Pot fi gasite si intr-un fragment de mucoasa rectala care dupa ce a fost spalat cu apa si acoperit cu o picatura de glicerina se striveste intre doua lame de microscop. Se mai folosesc reactiile imunologice ca: intradermoreactia (apare pozitiva numai la 4 - 5 saptamani de la infestare), reactia de fixare a complementului, reactia de imunofluorescenta (care poate fi pozitiva chiar si dupa 15 zile de la infestare) si diferite reactii care folosesc ca antigen oua sau cercari de schistosome (testul de precipitare circum-ovular, reactia de aglutinare a cercarilor). Tratament: in locul medicamentelor cu sau fara antimoniu o utilizare mai larga o au: Niridazolul (Ambilharul), administrat in doza de 25 mg/kg, timp de 5-7 zile; Praziquantelul (Eiltricid), administrat de 2-3 ori, in doza de 20 mg/ kg/corp, intr-o singura zi si Oltiprazul, administrat in doza unica de 25 - 30 mg/kg/corp. Sursa de infectie in Schistosomiaza japoneza o formeaza, pe langa om si diferite animale domestice si salbatice, care infestate, elimina oua. Acestea evolueaza de regula in mediul acvatic, unde Miracidiul eliberat este atras de o molusca, din genul Oncomelania (O.formo-sana, O.hupensis, O.nosophore, O.quadrasi s.a.). in organismul acestor gazde parazitul trece, in decurs de 3 - 4 saptamani, prin doua stadii de sporocist si apoi de cercar, care sunt eliminati in apa. Cercarii liberi din apa (furcocercarii) sunt formele sub care parazitul infesteaza omul, trecand activ prin piele. Identificarea celor parazitati trebuie sa fie urmata de tratament. Diminuarea rolului pe care-l detine rezervorul animal se poate obtine prin masuri sanitar-veterinare. Important este si distrugerea cercarilor infectiosi (cu var) si folosirea de produse moluscocide pentru speciile din genul Oncomelania. Cei care lucreaza in ape, eventual contaminate, vor purta echipament de protectie (cizme de cauciuc), iar in zonele endemice de boala, apa potabila sau cea folosita pentru spalat trebuie filtrata. Schistosomiaza intestinala, boala parazitara de evolutie usoara sau grava determinata de parazitul trematod Schistosoma monsoni. Agentul etiologic Schistosoma monsoni este un parazit trematod din genul Schistosoma, familia Schistosomidae. Boala este frecventa in Africa, Madagascar, America Centrala si America de Sud. In Asia cazurile sunt exceptionale. Din venele hepatice adultul trece prin cele mezenterice inferioare, ajunge in capilarele mucoasei colonului si rectului, pentru a depune ouale. In cursul acestei evolutii, in functie de numarul parazitilor invadatori, apar o serie de manifestari clinice, care se desfasoara in cursul a mai multor faze. In prima faza, care dureaza 1-3 luni si care corespunde perioadei de incubatie, intalnim manifestari digestive usoare (greturi, dureri abdominale, diaree etc.) si manifestari alergice pulmonare sau mai des generale (frisoane, febra, dureri musculare, urticarie, eozinofilie sanguina etc). Faza a doua incepe odata cu migrarea parazitilor adulti spre colon si rect, unde ajung inaintand impotriva curentului venos. Depunerea oualor in submucoasa intestinului determina o congestie a mucoasei, care capata un caracter granulos. Ca urmare a proceselor de ulceratie si proliferatie, care au loc in continuare aici, bolnavul acuza dureri abdominale, balonari, senzatii de arsuri si mai ales o diaree cu scaune muco-sanguinolente si o secretie catarala sau purulenta. Uneori episoadele diareice survin pe un fond de constipatie cronica. Inca in cursul acestei faze de stare, in zonele endemice, in special, boala se poate agrava printr-o malnutritie sau infectii supraadaugate. Gravitatea Schistosomiazei sta in complicatiile din fazele urmatoare: Polipoza recto-colonica si mai ales manifestarile Hepato-splenice, cand poate apare o Ciroza Hipertrofica cu Splenomegalie secundara hipertensiunii portale etc. Diagnosticul pozitiv al bolii poate rezulta din identificarea oualor la examenele co-proparazitologice sau dintr-un fragment de mucoasa obtinut prin biopsie rectala. Se mai folosesc diferite reactii imunologice (intradermoreactia, reactia de fixare a complementului, reactia de imunofluorescenta, imunoelectroioreza, testul de precipitare circumovular sau reactia de aglutinare a cercarilor, Vogel-Minning. Tratament: Rezultate bune se obtin cu Niridazol (Ambilhar), administrat in doza de 25 mg/kg/corp, timp de 5-7 zile; Praziquantel (Biltricid), administrat de 3 ori pe zi, in doza de 20 mg/ kg/corp, intr-o singura zi, sau Oltipraz, administrat in doza unica de 25-30 mg/ kg/corp. Principalul rezervor de infectie este omul, dar parazitul a fost gasit si la diferite animale salbatice, care pot detine un rol asemanator in raspandirea bolii. Ouale embrionate eliminate odata cu dejectiile, de gazdele definitive, evolueaza in apa unde miracidiul patrunde in organismul unor moluste din genul Planorbis (P. boissgi, P. mada-gascarensis, P. maresticus, P. olivaceus, P. pfeifferi s.a.). In gazda intermediara parazitul evolueaza trecand prin doua stadii: sporocist si apoi cercar. Cercarii liberi din apa masoara cca 500u, prezinta o coada bifurcata (furcocercari) si sunt formele infectioase ale parazitului care patrund in organismul omului pe cale cutanata, mai rar digestiva. Aparitia si extinderea bolii sunt conditionate de prezenta rezervorului de infectie si a gazdei intermediare si de imprejurarile care duc la poluarea apelor cu dejectiile care contin oua. Prevenire: Depistarea celor bolnavi trebuie sa fie urmata de tratarea lor, evitarea contaminarii apelor cu dejectiile lor. Distrugerea cercarilor infectiosi din apele poluate se poate face prin tratarea cu substante chimice (sulfat de cupru), iar pentru combaterea gazdelor intermediare, pe langa mijloacele chimice se mai poate recurge la metode biologice (folosirea de dusmani naturali din regnul animal sau vegetal) amenajarea rationala a diferitelor colectii de apa etc. Protectia omului sanatos in zonele endemice necesita evitarea contactului cu apa poluata, filtrarea si fierberea apei de baut sau de spalat. Schistosomiaza rectala, boala parazitara, din categoria Schistosomiaza determinata de Schistosoma intercalatum care-si depune ouale in colon si mai ales in rect. Agentul etiologic Schistosoma intercalatum este un parazit treinatod din genul Schistosoma, familia Schistosomidae. Este raspandita in tinuturi limitate din Africa (Zair), dar are tendinta la extindere. Ca si Schistosomiaza intestinala prezinta dureri abdominale, tenesme rectale si o diaree cu scaune sanguinolente. Are de obicei o evolutie clinica usoara si se insoteste mult mai rar de complicatii. Diagnosticul: Rezulta din depistarea oualor la examenele coproparazitologice sau la examenele histologice de mucoasa rectala. Reactiile imunobiologice pot fi utile. Tratament cu Niridazol (Ambilhar), Praziquantel sau Oltipraz, ca si in celelalte Schistosomiaze. Sursa de infectie este omul. Evolutia parazitului in afara gazdei definitive se face, ca si in celelalte schistosomiaze, tot in mediul acvatic, unde trece prin melci din genul Biklinus, ca re-i servesc de gazda intermediara. Prin tratarea celor parazitati si prin masuri de inactivare a gazdelor intermediare (metode chimice, biologice etc.). Schistosomiaza vezicala (schistosomiaza genito-urinara, hilharzioza vezicala, hematurla de Egipt), boala determinata de Schistosoma haematobium, insotita in special de fenomene urinare. Agentul etiologic Schistosoma haematobium este un trematod distomian din familia Schisto-somidae, genul Schistosoma. Boala este relativ frecventa alaturi de schistosomiaza intestinala in teritorii intinse din Africa si Asia occidentala. In organismul omului, parazitii intra in torentul circulator si in circa doua luni devin adulti, iar femelele devin apte de a produce oua. Din regiunea hepatica se deplaseaza spre vezica urinara, inaintand impotriva curentului sanguin (prin venele mezenterice inferioare) pana la plexul perivezical venos. Migrarea parazitilor, insotita de eliminarea exotoxinelor, evolueaza clinic, in prima faza, cu manifestari alergice (prurit, urticarie, edem al fetei, frisoane, febra, tuse, umbre radiologice trecatoare de tip Loffler, cozinofilie sanguina ridicata). Alte tulburari clinice mai severe apar odata cu depunerea oualor in submucoasa vezicala, cand toxinele parazitare eliminate actioneaza prin producerea de ulceratii si prin proliferatia epiteliului mucoasei vezicale, ceea ce duce la formarea, pe mucoasa vezicala, de muguri papilomatosi de diferite marimi. Bolnavul prezinta febra, se plange de dureri in regiunea hipogastrica si de o hematurie dureroasa, care se intensifica la eforturi, la mersul pe jos si dupa ingestia de bauturi alcoolice. In infestari mai mari si in reinfestari boala se poate extinde si la organele vecine: prostata la barbat, uterul si ovarele la femeie; se complica adeseori cu o apendicita sau cu aparitia de fistule urinare (perianale, peniene, vezico-rectale sau subpubiare) si cu degenerescenta canceroasa a polipilor vezicali. Diferite fenomene pulmonare (dispnee, tuse, febra, dureri pleurale etc.) sunt determinate de patrunderea schistosomelor in vasele pulmonare. Complicatiile cardiace, neurologice sau hepatosplenice sunt mai rare.