STRONGILOIBOZA

Strongiloiboza este o boala parazitara, destul de frecventa in regiunile calde, este prezenta si in regiunile temperate, insotindu-se de manifestari digestive si extradigestive, uneori destul de severe. Agentul etiologic este un parazit nematod, Strongyloides stercoraiis (Anguillula intestinalis), care pe langa o viata libera in mediul extern, la suprafata solului, poate duce si o viata parazitara, in intestinul omului. Boala poate fi determinata, cel putin in unele regiuni din Africa, si de specia Strongiloiboza fleboriii (Strongyloide). Mai frecventa in tarile calde boala este prezenta si in tari cu clima temperata. Sub o forma uneori usoara, asimptomatica, scapa evidentei, trecand neobservata. Desi este mai putin frecventa decat anchilostomiaza, se considera ca pe glob exista aproape 40 000 000 de infestati. Dupa o faza cutanata si alta pulmonara, explicate de trecerea prin piele si evolutia prin plaman a parazitului, urmeaza faza gastro-intestinala care este faza de stare a bolii, in faza cutanata, datorita toxinelor pe care Ie elimina si inocularilor bacteriene, parazitii pot determina unele leziuni necaracteristice, in general neinsemnate. In timpul migrarii prin plamani se pot observa umbre pulmonare fugace si o simptomatologie pulmonara discreta. Dar daca toate acestea trec de multe ori neobservate, in schimb in faza gastro-intestinala manifestarile clinice ale bolii ocupa un loc important. In cazurile mai usoare, parazitii in numar mai mic se fac raspunzatori de o inflamatie trecatoare a mucoasei intestinale. In infestarile mai mari pe langa modificari cu caracter cataral sau edematos, in general reversibile, pot sa genereze leziuni ulceroase intinse, cu tendinte la fibrozare, care devin ireversibile. Asemenea leziuni se insotesc de o simptomatologie digestiva si extradigestiva destul de variata si bogata: dureri abdominale, in special epigastrice, care imita durerile, din boala ulceroasa balonari, senzatii de greata si tulburari de tranzit intestinal, reprezentate de debacluri diareice de 6 - 8 scaune moi pe zi, care insotesc de regula crizele dureroase. In formele usoare sau medii de boala, diareea este rara, in formele grave insa, din contra, aceasta poate lua caracter continuu si se poate insoti de tulburari de malabsorbtie, steatoree si denutritii severe. Printre manifestarile extradigestive, prurit, urticarie, un Ioc important revine manifestarilor neuro-psihice (insomnii, irascibilitate, crize convulsive, stari de depresiune nervoasa etc). Aceste tulburari de ordin neuropsihic, care apar mai tarziu in formele de boala prelungita, sunt atat de frecvente incat faza neuropsihica, ar fi a patra faza a bolii, in cazuri rare, larvele parazitului pot fi transportate pe cale sanguina in diferite organe (plaman, ficat, pancreas, rinichi, creier etc.) determinand strongiloiboza maligna, care evolueaza cu febra si alte manifestari grave de evolutie severa. O manifestare cu totul particulara in strongiloiboza este dermatita liniara. Leziunile cutanate au caracterul unor traiecte liniare eritemo-edematoase, urticariforme si serpiginoase, care progreseaza cu o viteza de 10 - 12 cm/h. Au o lungime de 10 - 20 cm si se gasesc pe abdomen, torace, fese, coapse sau alte regiuni ale corpului. Autorul le-a intalnit in 3 cazuri. Un diagnostic probabil se poate face pe seama datelor clinice, mai ales a eozinofiliei sanguine prezente la 70 - 80% din bolnavi pana la valori care trec de 40%. Eozinofilia are in strongiloiboza un caracter ondulant, din cauza autoinfestarilor. Diagnosticul pozitiv rezulta din identificarea larvelor mobile in materiile fecale sau in bila. In scaunele diareice, rareori pot fi vazute si ouale embrionate ale parazitului. Se mai apeleaza la coproculturi (medii cu carbune), la metoda Baerman sau Ia unele reactii serologice (reactia de hemaglutinare indirecta), la biopsiile de intestin. Tratament: Mai frecvent utilizat este thiabendazolul (Mintezol), care se recomanda 25 mg/ kg/corp/zi, timp de 2 zile. Intrucat produce unele efecte secundare (greturi, varsaturi, cefalee etc), tratamentul se mai poate face cu mebendazol (Vermox), 100 mg de 3 ori pe zi, timp de 3 zile. Tratamentul poate fi insa prelungit si mai multe zile, mai ales la imunodeprimati. Omul parazitat, sanatos sau bolnav, este principala sursa de infectii. Nu poate fi contestat nici rolul cainelui sau al pisicii la care s-au gasit specii asemanatoare. Mai recent s-a gasit insa ca rolul de sursa de infectie pentru specia Strongyloides fiileborni intalnita la om, in diferite regiuni din Africa, revine unor maimute infestate din zonele respective. De la gazdele infestate parazitii ajung odata cu dejectiile in mediul extern, acolo unde in conditii corespunzatoare de umiditate si caldura acestia rezista si pot continua evolustia indirecta. La poluarea solului si la raspandirea bolii contribuie folosirea dejectiilor netratate ale omului ca ingrasamant in agricultura. Infestarea se face prin larvele strongiloide ale parazitului, care trec prin pielea descoperita, sau mai rar pe cale digestiva. Recent in Zair s-au identificat larve de strongiloid in laptele de mama, intr-o zona in care strongiloiboza era prezenta la 34% din copiii sub 6 luni. Boala este mai frecventa in mediul rural, printre cei care prin specificul muncii (lucratorii din caramidarii, cariere de piatra, culturi irigate, legumicultori etc.) vin mai mult in contact cu solul eventual poluat. Depistarea celor infestati trebuie urmata de tratarea lor. In mediul rural latrinele trebuie corect folosite si dezinfectate periodic. Dejectiile omului vor fi inactivate inainte de a fi folosite in agricultura, in terenurile eventual contaminate este recomandat sa se poarte echipament de protectie (cizme de cauciuc). Zarzavaturile si legumele vor fi intotdeauna bine spalate, iar intretinerea igienica a mainilor va fi permanent avuta in vedere.