TRICHOMONIAZA UROGENITALA

Trichomoniaza urogenitala este o  boala parazitara frecventa, cu caracter venerian, care la femei se manifesta sub forma unei vaginite, iar la barbat cel mult sub forma unei uretrite usoare.  Are 3 - 5 flageli, de 10 - 30 u, se prezinta numai sub forma vegetativa, necunoscandu-se pana in prezent o forma chistica, intalnita in cazul altor protozoare. Boala este frecventa si are o repartitie universala. Se intalneste mai des la femei de varsta adulta, dar nu sunt rare cazurile in care se poate gasi atat la fetite, cat si la femei din varsta a treia. Ca semne locale la femeie boala se prezinta cu o secretie vaginala (leucoree), insotita de arsuri si prorit vulvar. La inceput secretia este mai abundenta, usor purulenta, galbuie, rar verzuie. Dupa faza acuta a bolii (10-15 zile) secretia devine mai putin abundenta, albicioasa, lactescenta si capata caracter fluid. Uneori mirosul poate fi foarte neplacut. Manifestarile locale, in special pruritul si arsurile pot capata caracter persistent, tenace, incat o trichomoniaza de acest fel poate determina stari de neliniste, nervozitate, insomnii si chiar sindroame neuroasteniforme. Examenul obiectiv (tactul vaginal, examenul cu valve) pune in evidenta o mucoasa vaginala hiperemica, edematiata si presarata cu mici zone ulcerate. Un control completat cu un examen colposcopic si eventual citoscopic arata ca boala se poate asocia si cu o colpita (granulomatoasa si ulcerata) si chiar cu o cistita catarala. De altfel edemul si iritatia vulvara, inflamatia perineului si a pielii coapselor sau leziunile de intertrigo care pot fi semnalate la examenul fizic obiectiv, sunt rezultatul faptului ca parazitul se poate asocia frecvent cu o flora microbiana variata (colibacili, streptococi, stafilococi etc.) sau cu ciuperci din genul Candida (C.albicans), care imprima bolii un caracter cronic, adeseori rebel Ia tratamentele instituite. Prezinta aspecte mai particulare la fetite si la femeile gravide ceea ce cere ca boala sa fie corespunzator tratata. La barbati, trichomoniaza este mult mai usoara. Dupa o perioada de incubatie de 4 - 5 zile (uneori mai lunga boala poate incepe brusc sau din contra lent, insidios in acest stadiu au o secretie uretrala alb-laptoasa, fluida insotita aproape regulat de o arsura pe uretra si in jurul meatului urinar. Arsura devine mai accentuata in timpul mictiunii. In forma cronica, pe care o ia cu timpul, secretia initial abundenta devine tot mai redusa, iar arsurile si jena locala sunt inlocuite de senzatia de mancarime. Cu timpul secretia se reduce la picatura matinala, care are caracter seros si se poate mentine vreme indelungata. In cazuri rare trichomoniaza la barbat se poate complica cu o balanita, epididemita, cistita sau prostatita. Desi caracteristice, manifestarile clinice ale bolii nu permit un diagnostic de certitudine. Diagnosticul pozitiv al bolii rezulta din punerea in evidenta a parazitului in secretiile vaginale la femeie si in cele uretrale la barbat. La femeie secretiile pentru examinat se recolteaza din fundul de sac vaginal posterior, iar la barbat secretiile uretrale sunt prelevate dimineata, inaintea primei mictiuni. Un examen direct al secretiei proaspat recoltate permite identificarea protozoarului flagelat Trichimoniaza vaginalis, usor de recunoscut. Se poate recurge la frotiuri colorate sau la cultura parazitului pe medii selective. Dintre reactiile serologice, reactia de hemaglutinare indirecta ar da rezultatele cele mai bune. Tratament; Rezultate bune se obtin cu Metronidazol (Flagyl) care se administreaza pe cale bucala, in doza de 2 tablete pe zi, timp de 10 zile. Cu rezultate la fel de bune se foloseste si Fasigynul, care prezinta avantajul ca cele 4 tablete necesare curei se administreaza intr-o singura zi. Este necesar insa ca in acelasi timp sa se faca si tratamentul sotului, iar pe perioada tratamentului, si 15 zile dupa terminarea acestuia, sa fie intrerupte raporturile sexuale. Intrucat protozoarui Trichomonas vaginalis nu are o forma chistica de rezistenta, raspandirea bolii este asigurata pe cale veneriana. Supravietuirea limitata in mediul exterior a formei vegetative a parazitului face adeseori imposibila raspandirea pe cale indirecta a bolii. Nu poate fi exclus rolul pe care, in cazuri rare, il pot detine apele termale si namolurile, obiectele de toaleta, lenjeria si mai ales instrumentarul medical si manusile din serviciile de ginecologie. Depistarea celor infestati si tratamentul corect al ambilor parteneri ocupa in profilaxie un loc important. Se recomanda controlul microscopic al oricarei secretii suspecte si se va da atentia cuvenita regulilor de igiena sexuala. In prevenirea contaminarii extrasexuale se vor lua masuri de dezinfectie riguroasa a instrumentarului folosit in serviciile ginecologice.