TRIPANOSOMIAZA

Tripanosomiaza reprezinta un grup de boli parazitare determinate de protozoare flagelate din genul Trypanosoma din care speciile Tripanosoma gambiense si Tripanosoma rhodesiense produc Tripanosomiaza africane (boala somnului africana, iar Tripanosoma cruzi este agentul etiologic al tripanosomiaza americane (sud-americane ). Tripanosomiaza africane sunt de regula determinate de Tripanosomiaza gambiense, agentul patogen al tripanosomiaza gambiense si Tripanosomiaza rhodesiense agentul patogen al tripanosomiaza rhodesiense. Tripanosomiaza gambiana este determinata de Tripanosomiaza gambiense, raspandita pe o zona mai larga, situata in Africa tropicala, vestica si centrala. Clinic, evolueaza eu o prima faza conjunctiva  limfatica sanguina si o a doua faza in care parazitul invadeaza sistemul nervos (faza nervoasa).  Boala este frecventa in Guineea, Ghana, Senegal, Cambia si Nigeria. Dupa o incubatie tacuta de 10-21 zile (uneori mult mai mult), boala incepe cu un sancru de inoculare (tripanomul), ce apare repede la punctul prin care insecta vectoare introduce parazitii. Sancrul tripanosomic dureaza 2 - 3 saptamani si poate fi insotit de unele manifestari locale sau generale. Boala propriu-zisa evolueaza in cursul a doua faze, din care prima corespunde stadiului de diseminare hematogena a parazitului, iar a doua stadiului de localizare nervoasa (cerebrala). In prima faza se semnaleaza o stare de rau generala, dureri articulare, edeme (in special palpebrale si faciale) si o adenopatie care vizeaza cu deosebire ganglionii cervicali posteriori (semnul lui Winterbottum). In aceasta faza, la 20% din cazuri, boala evolueaza si cu manifestari cutanate de natura alergica (tripanide). Febra este frecvent prezenta si poate evolua cu accese febrile care corespund multiplicarii si distrugerii unor paraziti (crize tripanolitice). Inversarea ritmului de somn, duce Ia somnolenta in timpul zilei si la Instalarea progresiva a astenici si adinamiei. In faza a doua, a localizarilor nervoase, boala este rezultatul meningoencefalitei .cronice, care se instaleaza si se insoteste de o cefalee foarte pronuntata, tulburari de sensibilitate (semnul cheii a lui Kerasedel), tulburari motorii (pareze, paralizii), diferite manifestari polinevritice si mai ales encefalitice. Manifestarile encefalitice se pot prezenta cu tulburari mentale sau de somn, in perioadele mai avansate putandu-se instala o somnolenta profunda aproape permanenta; se mai pot inregistra tulburari neuroendocrine, oculare si de nutritie care pot evolua pana la denutritii severe. In cazurile grave moartea poate surveni prin coma encefalitica sau printr-o infectie intercurenta. Parazitul poate fi identificat printr-un examen direct in sange sau dupa o tripla centrifugare a sangelui citratat. Mai poate fi depistat in aparatul ganglionar (biopsie ganglionara), iar forma tripomastigota poate fi decelata in sedimentul de lichid cefalorahidian. Se mai poate apela la culturi pe medii speciale, inoculari in raperitoneale, la animale (soarece, sobolan, cobai), ca si la unele metode serologice (reactia de fixare a complementului, imunofluorescenta, testul cu latex etc). folosite mai ales pentru depistarea cazurilor cronice. In prima faza a bolii este mai recomandata Pentamidina (lamidina) in doza de 1 ml/10 kg/ corp, in mai multe cicluri de cife 8 - 10 injectii, si Triparsamida (Triparsonul), in doza de 0,035 mg/kg/corp, in cicluri de 10 injectii (una pe saptamana). Cele doua medicamente se pot administra si asociate, in faza de inoculare a bolii se foloseste Melarsoprolul (Mel B, Arsobal) in doza de 1 ml pentru fiecare 10 kg greutate corporala. Omul este considerat ca principala sursa de infectie a bolii. Un rol similar, in regiunile endemice il pot avea si diferite animale domestice sau salbatice. Evolutia parazitului in afara gazdei sale definitive se face in organismul unor insecte vectoare din genul Glossina (musca tete), cu speciile Glossina palpalis, G.pallidipes si G.tachinoides care inteapa in timpul zilei. Prin inteparea omului sau animalului parazitat, glosinele se infecteaza, dar parazitul nu se dezvolta decat la o mica parte dintre ele (15%). In organismul insectelor vectoare tripanosomele trec printr-un ciclu de evolutie care poate dura pana la 30 de zile si se termina cu formele tripanosomelor metaciclice infectioase. Aceste forme inoculate altor persoane in timpul hranirii cu sange a insectelor asigura raspandirea bolii. O transmitere mecanica (fara ciclul de evolutie a parazitului) este posibila cu conditia ca inteparea persoanei sanatoase, sa se fi produs la maximum 2 - 3 ore dupa inteparea omului sau animalului parazitat. Infestarea omului mai este posibila prin contact direct, pe cale sexuala si pe cale congenitala.  Depistarea celor parazitati trebuie urmata de tratarea lor. Impotriva insectei vectoare, in functie de biologia ei, se vor lua masuri de distrugere a locurilor de reproducere (stufisurile de pe malurile raurilor) folosindu-se insecticide remanente, la care acestea n-au devenit inca rezistente. Poate fi incercata sterilizarea masculilor. Protectia populatiei receptive, necesita restrictia circulatiei in zonele endemice (se va circula mai mult in timpul noptii, intrucat glosinele ataca ziua), folosirea de echipament de protectie, utilizarea de substante insectifuge si aplicarea chimio-profilaxiei cu Pentamidina (Lomidina) in doza unica (4 mg/kg/corp). Tripanosomiaza rhodeziana (Boala somnului est-africana) este determinata de Trypanosoma rhodesiense. Boala are o evolutie mai severa si mai scurta decat t. gambiana.a