bolile aparatului genital la femeie si la barbat

 Inflamatia organelor genitale feminine ocupa locul cel mai important in patologia feminina. Produse de germenii cei mai diversi (gonococ, stafilococ, streptococ, bacili, ciuperci si paraziti), favorizate de o igiena criticabila, de constipatie, de excesele sexuale, de abuzurile in intreruperea sarcinii, ca si de tulburarile hormonale, inflamatiile aparatului genital feminin pot interesa fie un segment (vagin, uter, trompe), fie mai multe. Dupa localizare inflamatiile pot fi vaginite - inflamatia vaginului, metrite - inflamatia uterului si anexite - inflamatia trompelor si a ovarelor.
Vaginitele sunt de obicei insotite si de inflamatia vulvei (vulvo-vaginite). Cauza este infectioasa si se datoreste fie germenilor banali, fie gonococului, fie parazitului Trichomonas, sau unor ciuperci. Formele clinice variaza dupa germenul care le produce. In general se manifesta prin usturime si dureri intensificate de urinat si de raporturi sexuale. Uneori se instaleaza si mancarimi violente. Tratamentul este in functie de germenul care a produs infectia si se executa numai la indicatia medicului. Tratamentul vaginitei cu Trichomonas, o afectiune extrem de raspandita, trebuie aplicat ambilor parteneri deoarece barbatul, desi aparent sanatos, este in realitate purtator de parazit si poate reinfecta femeia. Si in blenoragie tratamentul unilateral se poate dovedi zadarnic.
Intrebuintarea de medicamente in irigatii vaginale, fara indicatii precise, poate agrava boala si produce complicatii. In timpul tratamentului este necesara abstinenta sexuala. Pentru prevenirea vaginitelor este obligatorie respectarea riguroasa a regulilor de igiena intima si a vietii sexuale. Raporturile sexuale intamplatoare, cu persoane necunoscute, se platesc, de cele mai multe ori, prea scump.
Metrita este inflamatia uterului. Ea poate fi localizata la colul uterin (metrita cervicala sau cervicita) sau la corpul uterin. Metritele cervicale sunt destul de frecvente si se manifesta prin scurgere abundenta, cu aspect vascos sau mucopurulent, datorita infectarii glandelor colului uterin. In metrita cervicala se mai pot produce eroziuni in jurul orificiului colului uterin sau chiar adevarate rani care sangereaza usor. Atat tuberculoza colului uterin, cat si cancerul se manifesta sub aspecte asemanatoare. De aceea la aparitia acestor semne nu mai are rost sa se amane consultarea medicului care, de la caz la caz, efectueaza un examen colposcopic, iar in cazuri dubioase, o biopsie. Diagnosticul o data precizat, trebuie urmat fara abatere tratamentul adecvat (aplicarea de ovule si pansamente pe col, diatermocoagularea adica distrugerea, cu ajutorul curentilor electrici de inalta frecventa, a mucoasei bolnave sau tratamentul chirurgical care consta in extirparea colului uterin). Aparitia cervicitelor este favorizata de dilatarea repetata a colului uterin pentru chiuretaje si de intrebuintarea substantelor iritante pentru spalaturi vaginale. Deoarece am vazut ca exista riscul ca cervicita sa se transforme in unele cazuri in cancer de col, este absolut necesar ca: a) normele de igiena sexuala, despre care s-a vorbit pana acum, sa se bucure de cea mai inalta pretuire; b) sa se dea curs de la prima invitatie la examenul medical periodic ginecologic.
Anexitele sunt, inflamatii ale trompelor si ovarelor. Ele se mai numesc si salpingo-ovarite sau metroanexite, deoarece, de cele mai multe ori inflamatia intereseaza in grade diferite atat uterul, cat si trompele cu ovarele. Leziunile predominante sunt de obicei la trompa (salpinga), ovarul fiind mai rar si in mai mica masura atins de procesul inflamator. Leziunile anexiale sunt de obicei bilaterale, insa mai accentuate intr-o parte.
Simptomatologia bolilor aparatului genital la femeie se caracterizeaza, in formele acute, prin dureri in abdomen si regiunea salelor, febra, secretie vaginala abundenta sau pierderi de sange. Intensitatea durerilor este variabila, uneori fiind surde, alteori violente si exagerate de eforturile de urinare, de scaun etc. Tratamentul care consta in administrarea de antibiotice, calmante, vitaminoterapie, repaus la pat, poate duce la vindecare.
Atunci cand vindecarea intarzie, trebuie de vazut daca tratamentul prescris de medic este urmat constiincios, daca se aplica indicatiile igienice ajutatoare, daca organismul este pus in repausul necesar refacerii organelor in suferinta. Nici in acest domeniu medicamentele, ele singure, nu pot aduce rezolvarea deplina, nu pot face minuni. Daca miza pusa pe medicamente este prea mare, vindecarile care survin nu sunt depline, se produc recidive frecvente, apar mici complicatii si treptat boala se cronicizeaza.
Anexita cronica se caracterizeaza prin dureri persistente in bazin, uni-sau bilaterale, accentuate de frig, oboseala, menstruatie. Raporturile sexuale, dureroase si ele, incep sa fie evitate. Deseori se produc tulburari menstruale. Sterilitatea este una din urmarile frecvente ale inflamatiilor genitale cronice. Tratamentul formelor cronice fiind mai dificil si de lunga durata, trebuie luate toate masurile pentru a se evita imbolnavirea acuta iar cand aceasta s-a produs trebuie tratata cu toata grija pana la completa ei vindecare.
BOLILE APARATULUI GENITAL LA BARBAT
Sub influenta diversilor microbi organele genitale masculine se pot imbolnavi. Cele mai frecvente boli sunt inflamatiile testiculului (orchite) si ale epididimului (epididimite).
Orchita este inflamatia testiculului si apare in general ca o complicatie a unor boli infectioase (oreion, gripa, mai rar tuberculoza). Clinic se manifesta prin dureri, febra si tumefierea testiculului. Tratamentul consta in repaus absolut la pat, antibiotice, calmante. Complicatia cea mai de temut este hipotrofia sau chiar atrofia testiculului, care, atunci cand e bilaterala, este urmata de azoospermie (lipsa producerii de spermatozoizi) deci sterilitate.
Epididimita poate fi acuta, cand se manifesta prin febra, dureri mari si tumefactie, sau cronica, atunci cand epididimul este doar tumefiat, durerile sunt minime sau absente iar bolnavul este afebril. Epididimita acuta este de obicei complicatia unei uretrite cu gonococ sau cu alti germeni banali (streptococ, stafilococ, colibacil). Deseori infectia se propaga si la testicul, producand orhiepididimite. Epididimita cronica este de cele mai multe ori tuberculoasa si apare la bolnavii care au avut o tuberculoza pulmonara si adeseori este asociata cu tuberculoza renala. In formale acute tratamentul consta in repaus la pat, calmante si antibiotice. In epdididimita tuberculoasa se face tratamentul antituberculos specific. Fara tratament sau cu tratament insuficient, complicatia cea mai grava care poate aparea este scleroza epididimului, care, atunci cand este bilaterala, are drept consecinta sterilitatea.