boala de iradiere

BOALA DE IRADIERE
Boala de iradiere cuprinde ansamblul de modificari produse in organism sub influenta radiatiilor ionizante.
Etiologie: boala de iradiere este produsa de agentii ionizanti (care produc ioni), cum sunt radiatiile electromagnetice (razele Rontgen) sau radiatiile corpusculare (a, ß cu neuroni). Boala de iradiere poate sa survina in urmatoarele imprejurari: - in explorari medicale (radioscopii, radiografii repetate sau explorarile cu izotopi radioactivi); - in tratamentul, mai ales al tumorilor maligne, cu energie ionizanta (raze Rontgen, izotopi radioactivi); - in explorari nemedicale, in Industrie, unde cu ajutorul radiatiilor ionizante se verifica calitatile unor materiale; - prin explozia bombelor atomice. Patogenie: iradierea poate fi externa (razele Rontgen, gamma) sau interna (prin pulbere radioactiva, care poate parrunde in organism pe cale digestiva, inhalatie sau, mai rar, prin rani). Prin iradiere se produc tulburari metabolice, endocrine si nervoase. Simptomatologia este variabila si imbraca diferite forme clinice in functie de cantitatea de radiatie primita, de suprafata si volumul iradiat, de sensibilitatea individului, de modul de iradiere (fractionat etc.). Deosebim doua forme clinice: acuta si cronica.
a) Forma acuta poate fi produsa prin iradieri limitate sau generale. In iradierile limitate predomina efectele locale: dermite, vezicule, ulceratii, necroza. Iradierile generale sunt mai grave decat cele partiale, mai ales cand sunt unice si cu doza mare. Pot produce urmatoarele forme clinice: -forma usoara (la 200 - 300 r) se caracterizeaza prin varsaturi, cefalee, diaree, inapetenta, leucopenie, caderea parului; -forma de gravitate medie (la 400 r) se caracterizeaza prin stari de agitatie, cefalee, varsaturi, diaree, inapetenta, cadere a parului, leucopenie etc. si este mortala in 50% din cazuri; - forma grava (la 600 r) si - forma fulgeratoare (la 1 000 r) este mortala si se caracterizeaza prin halucinatii, stare de excitatie intensa. b) Forma cronica apare dupa iradieri generale, mici, repetate. In raport de gravitatea tulburarilor, deosebim trei grade, care in unele cazuri se pot succeda, constituind faze evolutive: Gradul I: tulburari generale, reversibile - astenie, cefalee, tulburari vasomotorii, insomnie, modificari sanguine (eozinofilie, leucopenie). Gradul II: la tulburarile sus-mentionate se adauga: diaree, inapetenta, prurit etc. Gradul III: aceleasi simptome ca In gradele I si II, insa mai accentuate - puseuri acute; se adauga si leziuni locale. Dianosticul bolii de iradiere se poate pune tinand seama de simptomele prezentate de bolnav si de imprejurarile in care au survenit. Prognosticul depinde de intensitatea tulburarilor si de complicatiile ce pot surveni. Tratamentul profilactic: - evitarea investigatiilor inutile radiologice si cu izotopi radioactivi; - respectarea reguroasa a regulilor de protectie a muncii in serviciul de radiologie si izotopi, precum si in alte locuri de munca unde se lucreaza cu surse de radiatii ionizante. Tratamentul curativ: in primul rand bolnavul este scos de sub influenta substantelor radioactive. Leziunile locale (radiodermite, ladioepitelite, cicatrice etc.), se trateaza medicamentos (pomezi calmante etc.), cu agenti fizici (raze infrarosii, 20 - 30 de sedinte) sau chirurgical (extirparea leziunii, eventual plastie). Tulburarile generale se trateaza cu extracte de ficat, de suprarenale, vitamine, calmante, barbiturice, transfuzii de sange si plasma.
  NOTIUNI DE BALNEO-FIZIOTERAPIE
Definitie: balneo-fizioterapia este disciplina medicala care foloseste agentii fizici naturali sau artificiali in scop terapeutic. Istoric: este cea mai veche dintre disciplined medicale. Aerul, soarele, apa sunt pri-mii factori de terapeutica medicala cunoscuti si folositi de Homo sapiens de la inceputul existentei sale. Antichitatea, prin Hipocrate (460 - 377 i.e.n.) ne-a lasat lucrari de mare valoare (Corpus hippocraticum), iar istoricul lumii antice, Herodot, contemporanul lui Hipocrat, aminteste in scrierile sale de izvoarele de la termopile, cele mai vestite statiuni balneare la greci fiind Lesbos, Lipara, Magnesia etc. La romani, instalatiile balneare au capatat un caracter grandios. Imparatul Caracalla a construit cele mai luxoase bai din cate au existat vreodata in lume si nu numai in Italia, dar si in Franta si Germania de Sud etc. (Puteoli, Aachen, Herculanum, Plombieres etc.). In tara noastra, primele inceputuri in ceea ce priveste statiunile balneare si cele minerale dateaza din sec. al XVIII-lea, referindu-se la apele minerale din Transilvania (Luca Wagner). Balneo-fizioterapia ca disciplina medicala terapeutica complexa cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, electroterapia, kineziterapia, climatoterapia, cu o serie de alte discipline derivate, si anume: termoterapia, fototerapia, masajul, balneoterapia, mecanoterapia.
CONSIDERATII GENERALE
Retinem un prim aspect foarte important: orice factor fizical, natural sau artificial, se adreseaza intregului organism, care raspunde de asemenea ca un intreg. Al doilea amanunt este faptul ca orice factor fizical terapeutic actioneaza nespecific, influentand reactivitatea organismului si obligandu-1 la raspunsuri adecvate, care de fapt sunt evaluate ca rezultate terapeutice, si pentru ca toti acesti factori fizico-naturali sau artificiali au o actiune excitanta asupra organismului, balneo-fizioterapia constituie o excitoterapie nespecifica, care impune organismului adaptare. de aici si indicatiile sau contraindicatiile la tratamentele balneo-fizicale. Al treilea fapt important este caracterul profilactic pe care terapia balneara il are. Retinem ca ea se adreseaza terenului pe care apare si se dezvolta boala. este cunoscuta actiunea de calire a organismului sub actiunea factorilor naturali bine utilizati.