bolile care se transmit pe calea aerului

 In cele ce urmeaza vom face o descriere sumara a bolilor contagioase, numai atat cat este necesar ca notiunile stiintifice sa devina sfaturi practice, la indemana celor ce doresc sa se fereasca de aceste boli.
In cadrul descrierii vom incerca sa folosim o anumita schema, care ni se pare utila. Astfel vom preciza:
- izvorul de infectie, ca sa-l evitam;
- perioada de incubatie, ca sa stim cat timp trebuie sa luam anumite masuri (izolare etc.) dupa contactul cu un bolnav contagios sau ca sa ne putem da seama, cel putin orientativ, daca ne-am imbolnavit de o anumita boala (daca la 3 zile dupa contactul cu un bolnav de varicela copilul nostru face o eruptie cu basicute, trebuie sa ne gandim mai curand la o boala de piele);
- simptomele bolii, pentru a ne putea orienta si a lua primele masuri pana la interventia medicului; de altfel, simptomele din perioada de invazie a bolii ne fac totdeauna sa apelam la medic
- tratamentul va fi descris numai la bolnavii care pot fi izolati la domiciliu;
- imunitatea, pentru evaluarea sanselor de a contracta din nou boala.
BOLI CARE SE TRANSMIT PE CALEA AERULUI
Aceste boli au ca poarta de intrare mucoasa nazofaringiana. Eliminarea microorganismelor patogene se face prin secretiile nazofaringiene, saliva, sputa. Contagiunea se face de regula direct de la bolnav sau purtator. Contagiunea indirecta este mai rara (difterie, scarlatina, variola). Aceste boli au, in general, o contagiozitate foarte ridicata. In prevenirea lor, accentul se pune pe:
- masuri fata de sursele de infectie: izolarea bolnavului la spital sau domiciliu, supravegherea medicala a contactilor, dezinfectie;
- pentru unele din aceste boli, ca variola, difteria si tusea convulsiva, este posibila prevenirea prin vaccinare;
- evitarea contactului cu bolnavii;
- folosirea batistei la tusit, stranut;
- evitarea folosirii in comun a unor obiecte, ca batiste, prosoape, pahare, rufarie;
- aerisirea frecventa a incaperilor de locuit si de munca, indiferent de anotimp si curatirea zilnica a acestora (maturatul numai cu matura uda);
- evitarea aglomeratiilor, mai ales din sali inchise si in special in perioade de epidemie;
- protejarea in primul rand a copiilor, care sunt oei mai receptivi, cat si a persoanelor debile, suferinde, varstnice.
SCARLATINA
Izvorul de infectie: omul bolnav sau convalescent de scarlatina sau de angine streptococice, precum si purtatorii sanatosi de streptococ hemolitic.
Perioada de incubatie: 2-7 zile.
Simptomele: debut brusc, cu febra ridicata (39-40°), frisoane, dureri de cap, varsaturi, dureri in fundul gatului, care capata o culoare rosie inchisa uneori cu depozite albicioase. Apoi apare eruptia, care se generalizeaza, pe tot corpul, intr-un interval scurt. Eruptia este formata din numeroase mici ridicaturi rosii, cat gamaliile de ac (pielea devine aspra la atingere si capata o culoare rosie). Eruptia este mai accentuata la plica bratului si plica inghinala. In jurul nasului si gurii, pielea ramane palida, in timp ce obrajii sunt intens rosii. Eruptia paleste dupa 2-5 zile de la aparitie, disparand catre a 7 a zi, cand incepe descuamatia (se jupoaie pielea). Descuamatia dureaza pana la 30-40 de zile de la inceputul bolii. Limba este la inceput incarcata, apoi zmeurie.
Tratamentul se face in spital. In convalescenta se efectueaza trei examene de urina, la 7 zile interval, pentru a se urmari starea rinichilor (prevenirea unei atingeri renale).
Imunitate: in general durabila. Au fost insa inregistrate si reimbolnaviri.
RUJEOLA (POJARUL)
Izvorul de infectie: numai omul bolnav (nu se cunosc purtatori sanatosi de virus rujeolic).
Perioada de incubatie: 10-11 zile.
Simptomele: febra creste treptat, atingand in 2-3 zile 39-40°. Bolnavul este obosit, isi pierde pofta de mancare, uneori este somnolent, are dureri de cap si dureri musculare. Ochii se inrosesc, lacrimeaza, bolnavul stranuta, ii curge nasul, capatand un aspect tipic pentru rujeola cunoscut sub numele de fata plansa. Vocea devine ragusita, apare apoi o tuse uscata. In fundul gatului se vad mici pete rosii. Pe mucoasa bucala si pe gingii(in dreptul molarilor) apar pete mici, alce ( ca niste graunte de gris), tipice pentru rujeola. Eruptia apare in 3-4 zile, mai intai dupa urechi si se intinde brusc pe fata. In zilele urmatoare, eruptia cuprinde treptat gatul, apoi toracele, abdomenul si in sfarsit membrele. Ea este constituita din pete rosii, catifelate, iesite usor in relief, care lasa intre ele zone de piele sanatoasa. Eruptia paleste in 3-4 zile de la aparitie. Convalescenta incepe o data cu disparitia eruptiei si scaderea febrei, in locul eruptiei raman pete cafenii si o usoara descuamatie a pielii, cu aspect de tarate, care cedeaza intr-o saptamana.
Tratamentul: repaus strict la pat, in toata perioada de stare a bolii si in primele zile de convalescenta. Regim alimentar usor, hidrozaharat, dulciuri, fainoase. Tratamentul medicamentos consta din piramidon, aspirina (pentru combaterea febrei), calmante ale tusei, expectoriante si vitamine. Antibioticele se administreaza in caz de complicatii si numai la indicatia medicului.
Se cere multa atentie din partea parintilor, in fata unui caz de rujeola, fiind necesara respectarea cu strictete a indicatiilor date de medic, privind ingrijirea bolnavului pe tot timpul bolii si in convalescenta si prevenirea complicatiilor.
Imunitatea: solida si durabila, reimbolnavirile fiind exceptionale.
RUBEOLA
Izvorul de infectie: numai omul bolnav (nu se cunosc purtatori sanatosi de virus).
Perioada de incubatie: 14-21 de zile.
Simptomele: la Inceput febra este moderata, usoara, durere de cap, catar oculo-nazal redus. Eruptia este uneori primul semn de boala. Ea apare sub forma de pete roz-palide, dupa urechi si pe fata, si se intinde din prima zi pe trunchi si membre. In a 3-a zi, eruptia dispare. Inflamarea ganglionilor poate fi generalizata, dar se prind in special ganglionii occipitali si retroauriculari (ceafa si dosul urechii), care se maresc, devin duri si durerosi.
Tratamentul: repaus la pat si regim alimentar in perioada de febra. Piramidon si aspirina pentru combaterea febrei.
Imunitatea: durabila.
VARICELA (VARSATUL DE VANT)
Izvorul de infectie: numai omul bolnav (nu se cunosc purtatori sanatosi de virus). Bolnavul este contagios pana la caderea completa a crustelor.
Perioada de incubatie: 10-20 de zile.
Simptomele: Inceput de obicei lent, cu febra moderata, dureri de cap, indispozitie. Dupa 1-2 zile apare eruptia si se accentueaza fenomenele generale. Eruptia se intinde pe toata pielea (si pe pielea acoperita de par), precum si pe mucoase (bucala, genitala, mucoasa ochiului) si este insotita de mancarimi. Eruptia are la inceput aspect de pete rosii care se transforma in cateva ore in mici ridicaturi si apoi repede in basicute. Vezicula, nu mai mare decat un bob de mazare, are la inceput un continut clar, fiind comparata cu o picatura de roua depusa pe piele. Ulterior continutul veziculei se tulbura; in 2-3 zile, veziculele incep sa se usuce si se acopera cu o crusta bruna. Dupa alte 7-10 zile, crustele se desprind, lasand cicatrice trecatoare. Cicatricele raman definitive numai in cazul in care veziculele se infecteaza (de obicei, ca urmare a tendintei bolna de a se scarpina si a-si rupe crustele).
Tratamentul: repaus la pat si regim alimentar usor, lacto-faino-zaharat, in perioada de febra. Piramidon, aspirina pentru combaterea febrei. Atentie deosebita la igiena pielii si mucoaselor, pentru a evita infectarea veziculelor. Copiilor mici li se pot pune manusi ca sa nu se scarpine. Este indicata pudrarea pielii cu talc mentolat 2%.
Imunitate: durabila, reimbolnavirile fiind exceptionale.
GRIPA
Izvorul de infectie: omul bolnav si purtatorii sanatosi de virus.
Perioada de incubatie: 1-4 zile.
Simptomele: debutul brusc, cu febra, frisoane, stare generala rea, dureri in tot corpul, dureri de cap, toropeala, fenomene respiratorii (tuse, stranut, raguseala). Uneori greturi, varsaturi, diaree. Boala dureaza, in cazul in care nu apar complicatii, 4-5 zile, dar lasa o perioada de convalescenta, in care bolnavul este slabit si obosit.
Tratamentul: repausul la pat in primele zile de boala este foarte important pentru a preveni agravarea bolii si complicatiile. Regim alimentar usor, bogat in lichide, dulciuri, fainoase. Ceaiuri calde. Piramidon si aspirina pentru combaterea febrei si a durerilor musculare. Calmante sau expectorante pentru tuse. Comprese calde in jurul gatului, in caz de raguseala. Vitamina C, 3-4 comprimate pe zi. Nu se recomanda administrarea de antiseptice puternice in nas sau pentru gargara. Administrarea de antibiotice este utila numai in cazul unor complicatii microbiene si nu se va face decat la indicatia medicului.
Imunitatea: de scurta durata si numai fata de tipul de virus care a produs imbolnavirea.
GUTURAIUL (CORIZA, CATARUL ACUT SEZONIER)
Izvorul de infectie: omul bolnav si purtatorii de virus.
Perioada de incubatie: in general scurta.
Simptomele: inceput de obicei lent, cu indispozitie, mici frisoane, usoare dureri musculare, stranuturi repetate, senzatie de uscaciune in nas si gat. Nasul se infunda, incepe apoi sa curga abundent. In 2-3 zile, secretia se face mai consistenta, cu tendinta de a deveni mucopurulenta. Boala dureaza 5-7 zile.
Tratamentul: repaus in casa. Piramidon, aspirina. Nu se recomanda instilatii in nas cu antiseptice puternice. Antibioticele nu au actiune asupra virusului guturaiului, asa incat nu se recomAnda decat la indicatia medicului, in cazul unor complicatii, mai ales la copiii mici.
Imunitatea: guturaiul nu lasa imunitate.
ADENOVIROZE
Izvorul de infectie: omul bolnav si purtatorii de virus. Boala este mai frecventa la copii si adultii tineri.
Perioada de incubatie: 5-10 zile
Simptomele: febra in general moderata, faringita (gat rosu, dureri la inghitit), conjunctivita (inrosirea ochilor, lacrimare), infectii respiratorii acute care seamana cu gripa (tuse, guturai, febra, dureri musculare). De cele mai multe ori, manifestarile de boala sunt insotite de prinderea (inflamarea) unor ganglioni. Evolutia bolii este, in general, usoara.
Tratamentul: repaus la pat pe durata febrei. Regim alimentar usor, ceaiuri indulcite. Aspirina, piramidon, pentru combaterea febrei. Calmante sau expectorante pentru tuse.
Tusea convulsiva (tusea magareasca)
Izvorul de infectie: numai omul bolnav (nu exista purtatori de microbi).
Perioada de incubatie: 7-12 zile.
Simptomele: in raport cu perioada bolii.
a)Perioada catarala: 7-12 zile, in care timp bolnavul are febra, indispozitie, raguseala, tuse. Tusea la inceput fara se accentueaza progresiv, devine suparatoare si nu cedeaza; crizele de tuse se indesesc mai ales noaptea, provocand rosirea fetei si lacrimare.
b) Perioada convulsiva: dupa 7- 12 zile de la debutul bolii, tusea devine spastica si se manifesta sub forma de accese tipice. Accesul incepe, de obicei, cu o senzatie premergatoare rea, de sufocare, de neliniste, cascat sau stranut repetat. Accesul de tuse este format din cascade de tuse violenta; bolnavul tuseste neintrerupt de 10-15-30 de ori, uneori pana se invineteste; la un moment dat se produce o inspiratie adanca, sueratoare, care pune capat acceselor de tuse. Bolnavul elimina o sputa vascoasa, ca albusul de ou, uneori, accesul de tuse este urmat de varsatura. Perioada convulsiva dureaza 2-6 saptamani.
e) Perioada de convalescenta: rarirea acceselor de tuse, disparitia treptata a caracterului spastic al tusei in aproximativ 2-4 saptamani.
Tratamentul: repaus in casa (in lipsa febrei nu este obligatoriu repausul la pat). In timpul chintelor de tuse, copiii vor fi ajutati, linistiti si incurajati. Alimentatie obisnuita, dar formata din pranzuri mici, repetate. La copiii care au varsaturi mai des se recomanda administrarea pranzului imediat dupa un acces de tuse. Antibioticele au eficacitate, scurtand mult perioada convulsiva; sunt indicate mai ales la sugari si copii mici, care sunt cei mai expusi la complicatii Se recomanda, de asemenea, calmante (polibromuri, luminal), vitamine C si D2,
Imunitatea: durabila, dar nu absoluta, inregistrandu-se si cazuri de reimbolnavire.
PAROTIDITA EPIDEMICA (OREIONUL)
Izvorul de infectie: numai omul bolnav (acesta elimina virusul in special prin saliva).
Perioada de incubatie: 14-21 de zile.
Simptomele: inceput lent, cu oboseala, febra mica, dureri in regiunea glandelor parotide (in fata urechilor), in special la mestecat. Mai rar, boala incepe brusc, cu febra ridicata, dureri de cap, varsaturi. Dupa 12-36 de ore se umfla glandele parotide (unilateral sau bilateral), cu dureri, mai ales la mestecat. Capul capata o forma de para. Fundul gatului se inroseste. Febra se mentine. Dupa o perioada de 5-8 zile, febra cedeaza, durerile dispar si umflatura scade treptat. Bolnavul se simte repede bine, dupa scaderea febrei.
Tratamentul: repaus la pat in primele 10 zile de boala (previne complicatiile testiculare, pancreatice etc.). Regim alimentar usor, lacto-vegetarian si zaharat in prima saptamana; se pot administra antinevralgice, aspirina pentru combaterea febrei si durerilor. Local comprese reci.
Imunitatea: solida si durabila, reimbolnavirile fiind exceptionale.
DIFTERIA
Izvorul de infectie: omul bolnav si purtatorii de microbi (direct sau indirect prin obiectele contaminate cu microbi).
Perioada de incubatie: 2-5 zile.
Simptomele: Inceput lent, cu cresterea temperaturii (38°), jena usoara la inghitit, oboseala, paloare. In fundul gatului apare o membrana alba-galbuie, pe alocuri cenusie, care acopera la inceput o amigdala, apoi se intinde repede pe ambele amigdale si tot fundul gatului cu semne de intoxicatie generala (febra ridicata, fata palida, stare de oboseala, tahicardie, greata, varsaturi, somnolenta). Alteori, falsete membrane se formeaza pe laringe; in aceasta forma, numita crup difteric, boala incepe cu raguseala, tuse latratoare, apoi vocea si tusea devin stinse, infundate. Apare greutate in respiratie, existand periol de asfixie, daca nu se intervine cu tratament de urgenta.
Tratamentul: numai in spitalul de boli contagioase
Imunitate: durabila.
Prevenirea difteriei: prin vaccinarea antidifterica.
ANGINELE
Izvorul de infectie: omul bolnav si purtatorul de microbi sau virusuri.
Simptomele: exista o serie de simptome comune tuturor anginelor si anume:
a) durere la inghitit, care poate fi violenta (cum se intampla in flegmonul amigdalian), pronuntata (ca in scarlatina), redusa (ca in difterie, in anginele virotice);
b) fundul gatului de culoare rosie-vie (asa-zisa angina rosie), puncte si depozite albe (angina alba) sau aspect de ulceratii acoperite de membrane albe (angina ulcero-necrotica);
c) ca fenomene generale: febra (38- 40°), frison, dureri musculare, uneori stare toxica, greata, varsaturi, somnolenta.
Tratamentul: pentru asigurarea unui tratament corect in angine este necesar un diagnostic precis, pus de medic. In functie de aceasta, tratamentul anginelor se poate rezuma la simple gargarasme locale cu ceai de musetel cald, comprese in jurul gatului, aspirina, piramidon; uneori este nevoie de administrare de antibiotice sub control medical sau alte tratamente mai complexe si de durata.
MENINGITELE
Meningitele sunt produse atat de microbi, cat si de virusuri sau protozoare. Meningitele pot aparea ca boli de sine statatoare (meningita cu meningococ, cu pneumococ) sau ca afectiuni secundare in cadrul unor alte boli contagioase.
Izvorul de infectie: omul bolnav sau purtatorul de microbi sau virusuri.
Simptomele: febra care creste de obicei brusc, dureri mari si persistente de cap, varsaturi, redoarea cefei (ceafa intepenita), indispozitie generala, uneori fotofobie (bolnavul nu suporta lumina), lipsa poftei de mancare, constipatie. Unele meningite se manifesta sub forme mai usoare, altele in schimb au o evolutie mai grava (meningita cu meningococ). Este indicata anuntarea medicului la primele semne de imbolnavire, meningita fiind considerata o boala care necesita interventie de urgenta, pentru a impiedica agravari sau complicatii.
Tratamentul: se face numai in spital
ENCEFALITELE
Uneori, encefalitele se manifesta ca o boala de sine statatoare, in acest caz fiind vorba de encefalite primitive (encefalitele virotice produse de muscatura de capuse); alteori, encefalitele apar ca o complicatie in cursul altei boli infectioase (in rujeola, varicela, parotidita epidemica, in tifos exantematic, tuse convulsiva).
Simptomele: encefalitele au o serie de simptome caracteristice si anume:
- febra, uneori foarte ridicata, insotita de convulsii;
- stare confuzionala, agitatie, delir, somnolenta;
- paralizii diverse: oculare, faciale, tulburari de vedere, dificultate in inghitire;
- stare generala alterata.
Encefalitele sunt boli grave. Vindecarea lor este conditionata de un tratament medical complex, inceput imediat ce apar primele semne de boala.