Izvoarele de infectie sunt oamenii bolnavi, precum si animalele bolnave de tuberculoza.
Rezulta ca tratamentul bolnavilor este un prim mijloc foarte eficace pentru a face sa scada bombardamentul de microbi asupra celor sanatosi. Sa zabovim putin asupra acestui aspect. Bolnavii de tuberculoza pulmonara elimina sputa, care contine un numar enorm de bacili. Scuipata pe jos, sputa devine un factor important de transmitere a bolii. Sa ne gandim numai la copilul mic care se taraste pe jos, ducand la gura tot cei cade sub mana. Apoi, prin anumite unghere, microbii din picaturile de sputa isi pastreaza contagiozitatea mai multe zile. Ei sunt aparati de substantele albuminoase, care le asigura o supravietuire lunga. Sputa uscata se amesteca cu praful si ca atare este ridicata in aer, putand apoi fi aspirata. Sunt foarte periculoase si micile picaturi invizibile cu ochiul liber -pe care bolnavul le proiecteaza in jurul lui prin tuse si stranut, caci, fiind usoare, plutesc in aer pe o raza de aproximativ 1 metru pana la 1 metru si jumatate in jurul bolnavului. Aceste picaturi sunt cu atat mai periculoase cu cat sunt mai mici, deoarece pot patrunde pana in profunzimea plamanilor si plutesc mai mult in aer.
Bolnavul de tuberculoza este obligat sa scuipe numai intr-o scuipatoare care sa contina un dezinfectant (cel mai bine o solutie de cloramina 35%). Sputa se lasa in contact cu dezinfectantul cel putin 2 ore, apoi tot continutul scuipatorii se desarta in closet sau, la tara, intr-o groapa destul de adanca si cu capac. In absenta oricarei scuipatori se recomanda bolnavilor gravi sa scuipe in servetele de hartie (sau bucatele de ziar) pe care sa le adune intr-un saculet sau plic mare de hartie care va fi aruncat pe foc. Bolnavul de tuberculoza nu trebuie sa se spele pe dinti sau sa-si clateasca gura deasupra chiuvetei sau ligheanului in care se spala si ceilalti membri ai familiei, ci deasupra closetului.
Lenjeria bolnavului grav, care poate fi contaminata de sputa, urina si alte secretii, trebuie stransa intr-un sac, separat de lenjeria celorlalti membri ai familiei si scufundata intr-o solutie de lesie 2%, in care va fi mentinuta timp de 2-3 ore, inainte de a fi spalata. Razele solare fiind un foarte puternic dezinfectant pentru bacilii tuberculozei, obiectele care pot fi expuse la soare se dezinfecteaza in acest fel (paturi, jucarii, obiecte de uz casnic etc). Peste podele se va arunca din cand in cand apa fierbinte cu solutie de cloramina sau sublimat 2 la mie (atentie, ataca metalele) sau cu lesie 2%. Peretii se vor varui cel putin de doua ori pe an, punandu-se in var formol in proportie de 2%. Bolnavii contagiosi trebuie sa aiba vesela si tacamuri separate, care vor fi fierte tot separat. Cand tusesc sau stranuta trebuie sa-si astupe nasul si gura fie cu batista, fie cu servetele de hartie (acestea vor fi aruncate in foc) si mai ales vor avea grija sa intoarca capul de la persoanele care se afla in preajma. Cel mai bun lucru este ca bolnavul contagios sa aiba o camera separata sau, atunci cand aceasta nu este posibil, sa se desparta din camera, cu o draperie sau un cearsaf, o portiune in care va sta numai el si in care ca nici un pret nu vor patrunde copiii. Oricat de greu le-ar veni parintilor bolnavi, ei n-au voie sa-si sarute copiii.
Fireste ca cea mai sigura izolare se realizeaza prin internarea bolnavului in spital sau sanatoriu. Prin aceasta se simplifica mult si dezinfectia. Dupa internarea bolnavului, daca se solicita inspectoratului sanitar de stat (prin intermediul dispensarului antituberculos), acesta efectueaza o dezinfectie amanuntita. Daca insa, din diferite motive, bolnavul nu poate fi internat, atunci se va cauta prin toate mijloacele indepartarea copiilor (mai ales daca bolnavul nu poate fi izolat intr-o camera separata). In afara de plasarea copiilor la rude sanatoase, astazi statul ofera posibilitatea ca acesti copii sa fie trimisi in preventorii, care sunt institutii special create in acest scop. In ele, in afara de control medical amanuntit, hrana consistenta si program in aer liber, se asigura si continuarea scolii prin invatatori special incadrati.
In sfarsit trebuie indepartate din camera bolnavului orice animale sau pasari de apartament (pisici, caini, papagali etc), care se pot imbolnavi de tuberculoza si deci pot sa devina la randul lor izvoare de infectie sau sa transporte pe blana sau pe pene microbii. Din aceleasi motive trebuie dusa o lupta necrutatoare contra soarecilor si mustelor. Mai ales acestea din urma pot transporta microbii pe labe sau pe alte parti din corp.
Pentru tuberculoza plamanilor, un factor favorizant este praful de siliciu (mineri, muncitori in industria de samota, sablatori). Masurile care se iau astazi (foraj umed, exhaustoare, masti, ratii de lapte) reduc din ce an ce mai mult importanta acestui factor.
Totusi, pentru fostii bolnavi de tuberculoza, este bine sa evite asemenea locuri de munca; combinatia dintre silicoza si tuberculoza da o forma de boala (silicotuberculoza) foarte rezistenta la tratament. Tot pentru acest motiv, atunci cand printre muncitorii dintr-un mediu cu praf de siliciu se descopera un tuberculos, toti tovarasii sai de munca vor fi pusi la chimioprofilaxie.
Personalul fermelor de izolare pentru vite tuberculoase trebuie sa poarte o masca alcatuita din 2-3 straturi de tifon, deoarece solul si asternutul vitelor bolnave de tuberculoza sunt manjite de baliga si de tot felul de secretii (praful ridicat in aer poate fi respirat de ingrijitori si mulgatori, in afara de faptul ca vitele cu tuberculoza la plamani tusesc si deci raspandesc si ele picaturi contagioase in aer). In aceste ferme trebuie luate masuri de izolare si dezinfectie asemanatoare cu cele care au fost descrise in legatura cu bolnavul de tuberculoza. Adaposturile in care sunt cazate animalele bolnave se supun, la fiecare 2-4 saptamani, unei curatiri mecanice urmata de dezinfectie. Se va profita de sederea animalelor in tabere de vara, pentru a se face o dezinfectie mai riguroasa a adaposturilor, a terenurilor din jurul lor, a uneltelor de ingrijire si exploatare, ca si a mijloacelor de transport. Dupa perierea, razuirea sau spalarea adaposturilor se va stropi cu o substanta de fixare (de exemplu, hidroxidul de sodiu 3%). Produsul curatirii mecanice, impreuna cu asternutul si hangarul, sunt arse. Urmeaza dezinfectia propriu-zisa, prin stropirea peretilor si a gardurilor care imprejmuiesc padocurile cu cloramina 5-10% sau solutie alcalina de formol si a solului intregului padoc si a adaposturilor cu var cloros. Aplicarea pe sol se va repeta dupa 24 de ore. Dezinfectiile se repeta de cateva ori inainte de repopularea adaposturilor. Bacilii tuberculosi ai pasarilor fiind mai rezistenti fata de dezinfectante se recomanda ca la ultima dezinfectie sa se si are pamantul, iar, in cazul efectivelor foarte intens contaminate, chiar sa se indeparteze un strat de pamant de 20-25 centimetri din padocuri si adaposturi. Cei ce executa operatiile de curatire mecanica si de dezinfectie trebuie sa poarte echipament de protectie: cizme de cauciuc, salopeta, manusi de cauciuc, boneta, masca.
Trebuie stiut totodata ca oamenilor bolnavi de tuberculoza legea le interzice sa lucreze direct la animale (ingrijitori, mulgatori), pentru a nu le transmite acestora boala.
Deoarece cele mai multe produse alimentare lactate se prepara din lapte nefiert, legea interzice ca laptele din unitatile de izolare pentru vite tuberculoase sa fie intrebuintat in acest scop. Din asemenea unitati, laptele nu poate fi scos decat dupa ce a fiert cel putin 20 de minute. Chiar si pe loc este interzis sa se consume laptele altfel decat fiert.