Alergia acuta digestiva

Alergia acuta digestiva pune probleme medico-chirurgicale, cele mai frecvente cazuri fiind prezentate de chirurgi si experimentatori: apendicite acute, colecistite acute, peritonita alergica (Schwartz-Young), infarcte colice (fenomen tip Schwartzman-Sanarelli sau sindrom Reilly), epiploite alergice (Sosagallardo si colab. - 44). Diagnosticul se bazeaza pe o anamneza amanuntita, care incrimineaza alimente reputate a fi alerge- nice si edemul local cu eozinofilie tisulara si sedarea uneori a crizelor dupa administrare de adrenalina sau antihistaminice de sinteza. Totusi, rezolvarea este mai des chirurgicala.

Alergia acuta cu repetitie se manifesta prin durere paroxistica, apa- rand saptamanal sau lunar, insotita de greata, varsaturi etc. In general este vorba despre un alergen ingerat ocazional, sau frecvent, dar care nu declanseaza tulburari decat in prezenta unor factori favorizanti. Alergenul mai frecvent incriminat este laptele de vaca, mai ales la copil. Practic, o anamneza care sugereaza alergia la lapte de vaca este prezent^, dar nu reiese prea clar cata exagerare exista in declaratia de alergie alimentara a parintilor anxiosi.

Laptele de vaca contine 5 proteine si anume: beta-lactoglobulina, caseina, alfa-lactalbumina, serumalbumina bovina si gamaglobulina bovina, cea mai alergizanta fiind beta-lactoglobulina. Alergenul lapte de vaca stimuleaza producerea de anticorpi din grupele IgA, IgE, IgG si IgM, ultimii (IgM) revenind la normal dupa tratament.

Desigur, trebuie diferentiata intoleranta la lactoza (umana sau bovina) de alergia la lapte. Intoleranta la lactoza la copilul mic este o conditie trecatoare, insa poate fi intilnita si la copilul mare, mai ales daca acesta prezinta o sechela de gastroenterita (cu diaree apoasa persistenta) (Norman — 33). Pentru 1/3—1/2 din subiectii sensibilizati la lapte de vaca, anticorpii IgE fata de beta-lactoglobina pot fi demonstrati fie prin test cutanat (33), fie prin metode radioizotopice; la unii bolnavi sensibilizati, anticorpii sunt de tip IgG (Parish — 37). A fost descrisa si o sensibilizare acuta, sau acuta cu repetitie la peste, specifica unui tip de peste (uneori este suficient numai mirosul de peste fript); anticorpii sunt IgE, rar IgG. Sensibilizarea prin inhalatie la alergen lapte fiert nu pare sa se confirme, sau anticorpii nu sunt IgE (Norman — 33).

Ne-am oprit mai mult asupra alergiei la lapte si a alergiei la peste, pentru ca acestea sunt mai frecvent incriminate.

Alergia cronica digestiva a fost sistematizata (dar nu acceptata ca atare de toti) de catre Rinkel (40) si impartita in doua tipuri principale: alergia alimentara fixata si alergia alimentara ciclica (fig. 1-IX). Alergia alimentara fixata apare totdeauna dupa reintroducerea alimentului, chiar daca acesta fusese omis timp de 2 ani; singurul tratament este excluderea lui.

Alergia alimentara ciclica se manifesta numai daca alimentul alergizant este frecvent ingerat. Rinkel descrie 9 stadii in evolutia alergiei alimentare ciclice.

Chiar daca schema propusa de Rinkel pare a fi prea rigida, ea aduce in discutie doua fapte, care probabil sunt reale si anume: relatia dintre incidenta alergiei alimentare-digestive si frecventa ingerarii alimentului posibil alergizant si toleranta innascuta, modificata sau nu de factori digestivi concomitenti.

Adaugam ca schema poate aduce ameliorari sau vindecari, prin regimurile propuse, adica: regimuri rotatorii si regimuri de excludere (vom reveni la capitolul tratament).

Grogan (26) considera ca manifestarile alergice gastrointestinale pot fi atribuite expunerii directe a suprafetei intestinale la alergen, intrucat celule plasmatice, producatoare de IgE, au fost demonstrate in mucoasa si ganglionii limfatici regionali ai tractului digestiv, la fel ca si la nivelul tractului respirator.

Experimental, Pollard si colab. (35) au descris, cu ajutorul examenelor gastroscopice, dupa expunere la alergen, leziuni ca: edem si hiperemie n 33,2 % din cazuri, cu aparitia de simptome cutanate, nazale, pulmonare, urinare si oculare. Comitetul alergologilor americani pentru teste de provocare nu a avizat favorabil testul Green, dupa un studiu dublu-orb pe timp de 2 ani.