Astm infectios

Astm infectios

Notiunea de astm infectios se bazeaza inca pe prea putine date ex­perimentale, bineinteles, daca excludem astmul bronsic prin complexe imune, prin Aspergillus fumigatus, pe care l-am incadrat in tipul III de astm.

Probabil ca alergia bacteriana, care este indubitabila pentru unii autori Halpern, Ha jos - actioneaza pe doua cai, deschide calea unei aler- gizari ulterioare la antigeni de mediu - pull-off sau are efect de tragaci - trigger-mechanism de la distanta, pentru alergizare la alergeni intim - platori.

Problema pare diferita daca discutam exacerbarea atacurilor de astm la bolnavi astmatici cunoscuti, prin asociere de infectii virale si mico- plasmice. Huhti si colab. (42) cerceteaza 63 de bolnavi astmatici inter­nati in atac de astm sau stare de rau astmatic pentru: virusul gripei A si B, virusul parainfluentei 1, 2, 3, adenovirus, virus sincitial, citomegalo- virus si Mycoplasma pneumoniae etc. si gasesc la 22 de bolnavi - 35»/0 in­fectii virale sau cu Mycoplasme, mai frecvent in perioada decembrie-mai; totusi, din 16 astmatici cu infectii virotice, numai 6 prezentau exacerbari de astm.

Concluzia noastra este ca asocierea frecventa a infectiilor cu sim­ptome sau semne de astm bronsic a fost recunoscuta de multa vreme, dar s-au facut prea putine progrese in intelegerea aspectelor patogenice si clinice ale astmului bacterian; infectia bacteriana poate fi facuta rareori responsabila, in exclusivitate, de aparitia si evolutia astmului, dupa cum nu s-a putut demonstra in astmul bacterian o flora microbiana particulara.

Conceptul de astm intrinsec, bacterian, infectios etc. sufera de ne­siguranta prin aceea ca se poate face cu greu o distinctie intre astm, de­finit ca boala obstructiva pulmonara intermitenta sau reversibila, si asa - numita boala obstructiva pulmonara persistenta sau ireversibila, in care subiectii prezinta obstructie bronsica, mai mult decat un an si care nu e influentata de medicatia bronhodilatatoare (inclusiv corticosteroizii); in Anglia, ultimul sindrom a fost denumit bronsita cronica obstructiva (Flechter — 90); chiar pentru cercetatorii englezi insa, obstructia aeriana ce intovaraseste bronsita cronica, chiar persistenta, poate varia in severi tate spontan, ori ca rezultat al tratamentului. Sunt azi indoieli serioase ca ar exista o forma de obstructie aeriana progresiva, independenta de astm sau emfizem. Ori e (90), in 1964, si mai ales Gyselen (40), cercetind reactivitatea la histamina si eozinofilia din sputa, ajung la concluzia ca bronsita cronica obstructiva este echivalenta cu astmul. Mai mult chiar, Thurlbeck si colab. (90), in Canada, dupa studii clinice, functionale, radio - logice si necropsii, sugereaza ca bronsitele cronice, fara emfizem pulmo­nar, asociate cu obstructie aeriana, se asociaza cu bronsiectazii, care ar putea fi cauza imediata a bolii pulmonare obstructive. Flechter (90) pledeaza totusi pentru reconsiderarea unei forme de boala bronhiolara cronica, ce poate produce obstructie aeriana ireversibila si care este dife­rita de emfizem sau astm; acest sindrom ar fi caracterizat prin asocierea hipertrofiei glandelor mucoase, spasmului bronhiolar si emfizemului, cau­zate mai ales de inhalarea iritantilor, dintre care cel mai obisnuit ar fi fumul de tigara.

Goodman (32), in 1974, prezinta cazul unui bolnav cu astm, pneumo­nie, bronsiectazie si eozinofilie; Gordon (83) descrisese deja infectii pulmo­nare - cu astm, cu B. piocianic, asociate cu o evidenta crestere de IgE - 3 300 U/ml in cazul prezentat. In acest fel ne reintoarcem la ideile an­terioare, adica la posibilitatea ca alergia bacteriana sa fie mediata, in unele cazuri, humoral prin IgE. Bolnavii beneficiaza de tratament aso­ciat cu antibiotice si corticosteroizi, uneori in asociere cu  desensibilizare la germeni microbieni (Oehlinge).

In general vorbind, pentru noi ramane valabila conceptia lui Pratt Timofeewsky dupa care emfizemul pulmonar, bronsita cronica si astmul bronsic sunt entitati distincte, intr-o buna parte din cazuri, la un numar limitat de subiecti putind exista intricari intre cele 3 sindroame.

O forma speciala de astm infectios o constituie triada astmatica - astm bronsic, polipoza nazala si sensibilizare la aspi­rina. Intoleranta la aspirina a fost cunos­cuta imediat dupa sintetizarea si introdu­cerea ei in terapeutica. Numeroase studii si cercetari au urmat acestei prime obser­vatii. Astfel, R. A. Cooke (481) a remar­cat, inca din 1919, coexistenta unui astm bronsic sever cu sensibilizare la aspirina, iar Leeuwen W. S. Van a constatat ca 10o/0 din bolnavii cu astm bronsic sunt sen­sibilizati la aspirina. In 1937, L. E. Prickmann si H. F. Buchstein, studiind 62 de bolnavi sensibilizati la aspirina  au intilnit la un numar insemnat asocierea astm bronsic, polipoza nazala si sensibilizare la aspirina. De atunci, ea a fost frecvent remarcata si re­cunoscuta sub numele de triada astmatica. Clinic, sindromul complex este sever si poate pune uneori in pericol viata bolnavului, mai ales pentru ca aspirina se intrebuinteaza in tratamentul astmului. M. Samter si colab. cred ca sensibilizarea la aspirina este, de fapt, fondul intregii boli, desi nu este sigur ca se poate vorbi despre o sensibilizare adevarata.

Triada astmatica predomina la sexul feminin si la varsta medie. Astmul bronsic se poate declansa imediat dupa interventia pentru poli- poza nazala, ceea ce pune sub semnul intrebarii in acest cazuri necesi­tatea polipectomiei. Halpern a sugerat ca alergenul ar fi un compus de tipul indolului, rezultat din dezintegrarea aspirinei si a unor germeni mi­crobieni. Testarea cutanata cu rezultate negative, existenta unui astm de tip infectios sunt argumente in favoarea acestei idei.

Triada astmatica este severa, astmul fiind de intensitate 3 + si 4 + si se impune cea mai mare prudenta in administrarea aspirinei.