Astmul intrinsec

Astmul intrinsec

Astmul intrinsec - astm infectios, astm bacterian etc. Conceptul de astm intrinsec se bazeaza mai curand pe un caracter negativ, adica impo­sibilitatea de a evidentia la bolnavul cu crize de dispnee paroxistica si wheezing, intermitente sau reversibile, un alergen cauzal sau declansator constant. Debutul la un astfel de bolnav pare a fi aproape totdeauna prin bronsita cronica, de lunga durata, la un subiect fara antecedente familiale sau personale; elementul declansator este totdeauna o infectie bronsica, sinuzala, faringiana sau amigdaliana etc, ceea ce nu - 1 diferentiaza de ele­mentul declansator din unele astmuri extrinseci, stiut fiind ca si in aceste cazuri pot exista infectii - microbiene, virotice, micoplasmiee ori fuij - gice, inaintea aparitiei crizelor de dispnee paroxistica.

Ideea ca astmaticul intrinsec dezvolta fenomene imunoalergice la proteine bacteriene tine de unele argumente clinice, experimentale sau de testare cutanata, dar opiniile sunt extrem de discordante. intre argu­mentele clinice citam: a) instalarea astmului la scurta vreme dupa o in­fectie acuta respiratorie; b) ameliorarea starii clinice dupa un tratament conservator sau radical al infectiei bronhopulmonare sau de focar. Rolul exact al infectiei de focar din amigdale, sinusuri paranazale si focare adenoidiene nu este clar. Se considera ca focarele amigdaliene etc. pot actiona ca focare de infectie, desi dupa extirparea lor putem observa agravari ale astmului sau chiar debutul lui. Ojeda si altii, bazati pe ob­servatii statistice importante, nu gasesc nici o diferenta intre astmul bronsic extrinsec si cel intrinsec, in ceea ce priveste incidenta patologiei otorinolaringologice, ba chiar mai mult, nu recomanda tratamentul ope­rator O.R.L. decat in cazurile cu obstructie mecanica manifesta sau cu infectii cronice, care nu pot fi controlate cu antibioterapie sau sulfa- mide.

S-a crezut multa vreme ca rezultatele testelor cutanate sau testelor de provocare bronsica cu alergeni microbieni ar aduce argumente in fa­voarea patogeniei imunoalergice a astmului intrinsec. Swineford jr. si Holmes au efectuat 3 860 de teste cutanate cu 34 de polizaharide sau fractiuni nucleoproteice provenind de la 14 bacterii si nu au constatat nici o diferenta intre astmatici si normali. Poate ca singurele imprejurari in care testul cutanat aduce un argument diagnostic, sunt cele cu reactie intens pozitiva, urmate de reactie clinica evidenta.