Testul Shelly

Testul Shelly

Cea de-a treia categorie de teste foloseste pentru detectarea si eva­luarea cantitatii, sau mai corect a activitatii anticorpilor, anumite modi­ficari produse in organism sau in tesuturi in vitro, ca urmare a desfasu­rarii unei reactii antigen-anticorp la nivelul lor. Liberarea de histamina, degranularea mastocitelor si bazofilelor, modificari vasomotorii si de per­meabilitate, contractia musculaturii netede viscerale constituie unele din modificarile tisulare ce stau la baza testelor din aceasta categorie. Desi exista, in mare, o corelatie intre intensitatea sensibilizarii organismului sau a tesuturilor (deci a cantitatii de anticorpi ce participa la reactie) si intensitatea modificarilor produse dupa interactiunea cu antigenul speci­fic, variabilitatea testelor bazate pe aceste reactii este cu mult mai mare decat in cazul testelor din prima si cea de-a doua categorie. Aceasta va- riabilitate se datoreste la randul ei variabilitatii individuale a diverselor verigi biochimice interpuse intre reactia antigen-anticorp ca veriga ini­tiala si modificarile fiziopatologice inregistrate in testele bazate pe astfel de modificari. Intr-o masura si mai mare decat testele din categoria pre­cedenta, testele din aceasta categorie masoara mai curand capacitatea an­ticorpilor de a produce o anumita reactie alergica, decat cantitatea lor. Deoarece numai anumite clase sau subclase de anticorpi sunt capabile sa produca reactii de hipersensibilitate, testele acestea sunt de regula mai utile pentru explorarea alergologica decat cele descrise anterior. 

Testul de degranulare a bazofilelor (sau testul Shelley) se bazeaza pe faptul ca bazofilele circulante, ca si mastocitele tisulare, provenite de la indivizii cu alergie de tip anafilactic sau atopic, pierd granulatiile ca­racteristice (ce se coloreaza metacromatic cu albastru de toluidina) in urma interactiunii antigenului cu anticorpii fixati pe membrana acestor celule. Practicat in acest fel, testul este denumit direct. In cazul cand ba­zofilele utilizate pentru efectuarea testului provin de la individ normal si sunt sensibilizate pasiv in vitro prin incubare in ser continand reagine, testul se numeste indirect (41).

Determinarea cantitatii de histamina liberata la adaugarea antigenu­lui specific in sangele integral, la suspensii de leucocite sau la fragmen­tele de organe provenite de la indivizi alergici este utilizata in unele ca­zuri ca test de hipersensibilitate. Testul de liberare a histaminei in vitro este practicat mai frecvent sub forma sa indirecta, folosind fragmente de organe (in special de plamani) de la indivizi normali sau de la primate. Liberarea anafilactica de histamina din suspensii celulare sau din frag­mente de tesuturi sensibilizate a fost si este larg utilizata in cercetarile de farmacologie a reactiilor alergice.