Aparitia celulei canceroase

Faptul ca celula canceroasa duce o viata anaeroba, primitiva, nu poseda structurile si functiile caracteristice tesutului normal de origine, creste autonom si anarhic nu inseamna reintoarcerea la stadii primitive embrionare. Corpurile vii sunt indisolubil legate de timp. Nici una dintre structurile lor nu poate fi detasata de istorie (Fr. Jacob, 1972) (41). Nici un fenomen, indiferent de originea sa, nu se petrece in afara timpului. Organismele vii, sisteme deschise in stare stationara sunt totodata sisteme ireversibile, timpul legat de procesele biologice curgind unidirectionat si ireversibil. Deci malignizarea nu are ca rezultat revenirea ia starea diferentiata initiala din celula embrionara (Petrov, 1974; Olenov, 1962). Deblocarea (derepresarea) genelor anaerobe (ancestrale, arhaice) nu denota nicidecum o evolutia regresiva la stadiul embrionar, o curgere inversa a timpului biologic, ci constituie raspunsul celular pentru supravietuire in urma agresiunii tenace a agentului oncogen distrugator de informatie prin entropie.

Precum atesta dalele din literatura. este fapt dovedit ca celulele maligne isi pierd adesea unele sau altele dintre caracterele de diferentiere si, ceea ce este foarte important de subliniat, in cazurile cele mai acute fiind imposibila chiar caracterizarea histogenetica cea mai generala a tumorii (I. Olenov, 1962) (58). Comparand aceste celule canceroase imature cu celulele embrionare de clivaj sau cu cele regenerative dediferentiate, nu vom putea pune in evidenta nici o deosebire calitativa intre ele, fiindca toate aceste celule sint controlate de un program genetic care le este comun, programul cibemetico-informational ancestral. Insa, in timp ce blastomerele si celulele in regenerare isi urmeaza evolutia ontogenetica aeroba, diferentiindu-se si specializindu-se potrivit conditiilor locale si reprogramarilor endoceluliare controlate de citoplasma, celulele canceroase, avand sistemul aerob deficitar, aflindu-se deci in penurie de energie de respiratie, cu nucleul coplesit de gene ancestrale recopiate (probabil dispuse in tandem) in zeci de exemplare, in plina activitate autoheterosintetica, raman sub controlul unui program cibemetico-informational incompetent in a le determina structuri si functii specifice. Bineinteles, celulele canceroase se pot prezenta sub diverse aspecte, de la stadiul cel mai imatur la exprimari fenotipice insumand circa 100 de tipuri diferite de celule maligne, culminad cu formarea unor tumori cu minima deviatie neoplazica,diferentiate, dar in fiecare din aceste tipuri celulare canceroase se vadeste, mai discret sau mai pregnant, o anarhie a programarilor endocelulare, o deficienta morfologica si functional-energetica a sistemului aerob etc., programul genetic ancestral fiind supapa de siguranta si de supravietuire a celulei victima a factorilor de stres ai mediului (in primul rand substantele chimice cancerigene) distrugatori de informatie prin entropie. Fapt incontestabil, cu cat celula neoplazica este mai dependenta de programul cibemetico-informational ancestral, cu atat gradul ei de imaturitate este mai pronuntat, deci malignitatea (virulenta) este mai dezlantuita.

Celulele canceroase de origine ale tumorii se deosebesc de celulele diferentiate din procesul regenerativ si de celulele de segmentare, numai prin faptul ca acestea din urma isi urmeaza cursul firesc al ontogenezei aerobe, diferentiindu-se potrivit reprogramurilor endo-nucleare controlate de citoplasma. Desi in general celulele maligne contin in genomul nuclear informatiile necesare dezvoltarii ontogenetice complete, acestea nu pot fi actualizate potrivit programului cibemetico-informational specific (al diferentierii structurale si specializarii functionale) dupa cum se constata in tesutul indemn in care s-a declansat neoplazia. Anarhia reprogramarilor genice endocelulare exprimata in variate fenotipuri celulare maligne denota incapacitatea acestor celule de a-si exprima mesajul specific tesutului lor norma de origine, defecte genetice in sistemul aerob (acesta avand relatii directe cu specializarea, cu functiile nereproductive ale celulelor specializate) transmisibile la progeni, deficiente in mecanismul enzimatic de reparare a unor leziuni in ADN-ul nuclear (cum e cazul, de pilda, la Xeroderma pigmentosum) etc.