toate reprezentarile corporale ale creierului

Reconectarea cu forta vietii

    Cand vechile rani se vindeca, energia care a fost folosita pentru ingroparea trecutului este eliberata. Dar cum ramane cu urcusurile si coborasurile vietii de zi cu zi? Reactiile la provocarile de fiecare zi induc schimbari in fiziologie. Aceste schimbari, la randul lor, pot slabi apararea contra cancerului, insa pot elibera tensiunile, in mod regulat. Prin experienta, omul poate invata ca stresul poate trece pe nesimtite – precum proverbiala apa care aluneca de pe spinarea ratei.
    In cele mai grele momente ale vietii mele, pentru a putea ramane atent asupra esentialului, adesea imi aminteam cuvintele lui Dalai Lama. Un ziarist l-a intrebat odata daca invazia chineza a tarii sale, distrugerea templelor, intemnitarea si torturarea indurate de multi dintre prietenii sai, nu au fost motive suficiente pentru a-i tulbura linistea. Acesta a raspuns: Chinezii mi-au luat totul. Nu le voi permite sa imi rapeasca si sufletul. Asadar, cum reusesc oamenii obisnuiti sa isi salveze sufletele, cand viata de zi cu zi ii epuizeaza?
    Marile traditii ale samanilor si sistemele ascentrale de medicina au apelat intotdeauna la capacitatea mintii de a reveni la viata din profunzimea surselor trupului. Vechea ideograma chineza pentru cuvantul „gand” este alcatuita din doua caractere – „creier” si „inima”. Filozofia chineza antica vedea activitatea mintii ca o impreunare a ratiunii si simtirii. Stiinta medicii moderne a demonstrat ca aceasta nu este doar poezie, ci si o cunoastere minutioasa a modului de functionare al trupului, care poate fi folosita in practica.

Toate reprezentarile corporale ale creierului

Intr-adevar, inima este enervata de 40.000 neuroni, care constituie un soi de creier mic, semi-autonom. Prin intermediul acestor neuroni, mentine legaturi stranse cu adevaratul creier, aflat in craniu. Unii neurologi si cardiologi, precum doctorul in medicina J. Andrew Armour, de la Universitatea din Montreal, mentioneaza un „sistem inima-creier” integrat.

In mod similar, intestinul poseda cateva milioane de neuroni, care constituie inca un „creier”, dupa cum precizeaza doctorul in medicina Michael Gershon, presedintele Departamentului de Patologie si Biologie Celulara din cadrul Universitatii Columbia.⁶⁸ in final, cum am descris anterior, Candace Pert, doctor in medicina la Institutul National American de Sanatate, a aratat ca sistemul imunitar schimba in mod constant molecule de informatie cu creierul. Dupa cum a prezis Spinoza in secolul al XVII-lea si a demonstrat la inceputul secolului XXI importantul neurolog si doctor in medicina Antonio Damasio – astazi activand la Universitatea Southern California din Los Angeles – orice intamplare petrecuta in viata reverbereaza in toate viscerele trupului si nu doar in creier. In interiorul trupului are loc o continua conversatie. Informatia este in mod constant schimbata prin intermediul fibrelor nervoase, prin ceea ce este cunoscut ca sistemul nervos autonom. Dincolo de vointa constienta, fara a avea nevoie de o directie voita, acest sistem regleaza pulsul inimii, presiunea arteriala, respiratia, etc. pe langa sistemul nervos autonom, viscerele mai schimba informatii si prin intermediul hormonilor, dupa cum a aratat Candace Pert, astfel formand o retea paralela de comunicatie. Drept urmare, impulsurile, dorintele, deciziile unui individ sunt numai manifestarea externa a murmurului acestor molecule care, fiecare in felul ei, incearca sa sustina viata din jurul ei. Si acestea influenteaza, la randul lor, aceste vibratii, insasi „sanatatea” reprezinta rezultatul echilibrului dintre aceste transferuri. O vibratie armonioasa universala. Un „suflet” al carui loc  nu se gaseste in niciunul dintre organele viscerale in mod special, dar care reprezinta fenomenul caracteristic de aparitie al tuturor acestor interactiuni. Ca o ilustratie a acestui fenomen, priviti triunghiul care se evidentiaza in imaginea de mai jos, a regretatului doctor in medicina si profesor David Marr, care a studiat modul in care creierul creeaza imagini. Desi conturul nu a fost inca desenat, triunghiul „se iveste” din relatiile dintre obiectele inconjuratoare. Daca relatiile sunt dezorganizate, dupa cum este ilustrat in partea dreapta, triunghiul – „sufletul”, „homeostaza”, „sanatatea”, sau orice alta denumire prin care pot fi cunoscute – dispare, asa cum vedem in partea dreapta.

Sanatatea nu depinde de niciunul dintre organele viscerale sau functii, in mod special, ci de relatiile dintre acestea. Relatiile armonioase duc la proprietatile de evidentiere. Acestea nu sunt legate de niciunul dintre organele viscerale sau functii, dupa cum apare in triunghiul alb din stanga. Cand relatiile sunt dezorganizate, sistemul de evidentiere, in cazul de fata sanatatea, dispare.

Concentrarea atentiei asupra eului, in prezent

    Toata lumea stie cum sa favorizeze echilibrul care ajuta la crearea triunghiului. De-a lungul ultimilor 5000 ani, toate traditiile medicale si spirituale majore din est – cum ar fi yoga, meditatia, tai chi, sau qigong – ne invata ca orice individ poate prelua fraiele existentei sale interioare si a functionarii trupului. Acest lucru poate fi realizat prin simpla concentrare a mintii si a respiratiei. Astazi stim, gratie unui numar de studii, ca aceasta cunoastere reprezinta una dintre cele mai bune modalitati de a reduce impactul stresului. De asemenea, acesta este unul dintre cele mai bune moduri in care se poate restabili armonia din fiziologia unei persoane, si, ca drept urmare, sa stimuleze apararea naturala a corpului.
    Primul pas in orice proces de deprindere a fiziologiei consta in capacitatea de a invata sa iti concentrezi atentia si sa o indrepti catre interior. Se intelege de la sine ca cei mai multi dintre noi nu avem prea multa practica in acest sens. Totul din viata noastra obisnuita ne distrage atentia de la existenta launtrica.

Joci si „mintea de maimuta”

    Cand l-am intalnit pe Joel, mi-a lasat impresia ca nu am reusit de fapt sa il cunosc. Venise la Centrul nostru de Medicina Integranta din Pittsburgh pentru tratamentul complementar al unui cancer de prostata in metastaza, care i se raspandise pana la coloana vertebrala. Inalt, zvelt, un pic prea elegant pentru un consult medical, a vorbit atat de mult incat cu greu l-am putut intreba cate ceva. Nu reusea sa ramana la un subiect, si sarea de la una la alta in conversatie intr-un ritm ametitor. Viata sa de producator in Los Angeles parea marcata de aceeasi dezordine care caracteriza si conversatia. In loc sa imi vorbeasca despre cancer, mi-a povestit cum a folosit tehnologia comunicatiei pentru a reduce stresul. Multumita telefonului sau Blackberry (unul dintre primele aparute), era „hiper-conectat” si putea „lucra oriunde”. Ceea ce il incanta cel mai mult era sa primeasca telefoane si email-uri si sa sustina ca era la birou, cand, de fapt, el plecase acasa. Putea juca sah cu fiul sau in timp ce isi citea mesajele. Si cand isi aducea fiul la o mutare dificila, care cerea timp de gandire, Joel profita pentru a-si citi mesajele. Ma intrebam unde era el de fapt, din moment ce parea a nu fi nici la birou, nici acasa. Nu era pe deplin atent nici la apelanti sau corespondenti, nici la fiul sau. Deoarece el nu era atent cu adevarat la nimeni, experienta acestei activitati efervescente trebuie ca parea un taram al nimanui, fara substanta. Fiecare petrece multa vreme in acest taram al nimanui. Traditiile orientale se refera la acesta ca la „minti de maimuta”, in aceasta stare, gandurile individului se raspandesc in toate directiile, ca niste maimute agitate care sar in cusca.