Prognosticul indepartat al cirozelor este totdeauna sever. In ceea ce priveste prognosticul imediat, el este mai bun in cazurile in care ascita cedeaza rapid la repaus, dieta sau diuretice si cand albuminemia depaseste 3 g%. Profilaxia cirozelor consta in tratamentul corect al hepatitelor epidemice si al hepatitelor cronice, cu dispensarizare indelungata: in combaterea factorilor susceptibili sa imbolnavcasca ficatul: alimentatie dezechilibrata, alcoolism, abuzuri medicamentoase; in tratarea la timp si corecta a bolilor care favorizeaza hepatopatiile cronice: litiaza biliara, afectiunile obstructive ale cailor biliare extrahepatice, sifilisul, diabetul, rectocolita, ulcerul, infectiile. Profilaxia complicatiilor este de asemenea importanta, ea fiind realizata prin combaterea cauzelor declansatoare de complicatii: dieta nerationala, medicatie intempestiva, interventii chirurgicale neindicate, disbacterii intestinale. Tratamentul cirozelor urmareste suprimarea cauzelor, combaterea procesului inflamator si a reactiilor imunologice in exces, stimularea regenerarii hepatice si prevenirea complicatiilor. Tratamentul trebuie sa fie individualizat, complex, metodic si sistematizat. Se recomanda spitalizari la 4 - 5 luni si in cursul decompensarilor. Repausul este obligatoriu in pat in cirozele decompensate. In cele compensate, repausul va fi relativ, pana la 14 ore pe zi si cate o luna de repaus complet la pat. Vor fi interzise eforturile fizice si cele intelectuale. Dieta trebuie sa asigure un regim alimentar complet si bogat in vitamine. Proteinele vor fi date in proportie de 1,5 g/kilocorp/zi, aportul fiind redus in cazurile cu encefalopatie portala. Glucidele se recomanda in cantitate de 400 g/zi. Lipidele vor fi limitate la 60 - 80 g/zi, fiind preferate cele de origine vegetala; in ciroza biliara pot creste chiar pana la 120 g/zi, sub forma de ulei. Restrictiile vor privi alcoolul, conservele, afumaturile, mezelurile, branzeturile fermentate. Dieta ciroticilor va tine seama si de tulburarile digestive de insotire, fiind adaptata fiecarui caz in parte. In modul de preparare culinara se vor interzice prajelile, sosurile cu rantas, condimentarile iritante. In caz de hemocromatoza, regimul alimentar va tine seama de diabetul coexistent. In cazurile cu ascita se va reduce aportul de lichide, iar regimul va fi hiposodat. Tratamentul etiologic se va adresa afectiunilor responsabile de aparitia cirozelor sau acelora care constituie elemente de agresivitate hepatica. Astfel, in cirozele biliare cu obstacol extrahepatic se va proceda la indepartarea obstacolului. In infectiile cailor biliare se vor face tratamente cu antibioticc sub indicatia antibiogramei. Sifilisul va fi tratat cu penicilina; cu hemocromatoza se va incerca eliminarea fierului in exces prin emisiuni repetate de sange; in degenerescenta hepatolenticulara se va face tratament cu EDTA. Tratamenlul patogenic vizeaza combaterea inflamatiei si a proceselor imunologice si stimularea regenerarii hepatice.
Corticoterapia, cu actiune antiinflamatorie, imunodepresoare, diuretica si de stimulare a apetitului, are indicatii in cirozele cu hipersplenism, ascita si colostaza. Nu se va da cortizon in cazurile cu tromboza portala. Terapia imunosupresiva nu este recomandabila in ciroze. Pentru stimularea regencrarii hepatocitare se prescriu extracte hepatice concentrate, bine purificate, cu vitamina B1, B2, B12, C, E si preparate ca Mecopar, Purinor, Litrison. Pentru steatoza hepatica se recomanda factorii lipotropi. Daca apar tulburari in secretia biliara, se recomanda colagoge. In sindroamele hemoragipare se administreaza Vit. K1 sub controlul indicelui de protrombina. In hipersplenism se face corticoterapie, se administreaza masa trombocitara si, la nevoie, cu mult discemamant, se procedeaza la splenectomie. In cirozele biliare se recomanda, in plus, vitaminele liposolubile A.D.K. preparate cu calciu si fermenti pancreatici. Tralamentul ascitei: dieta va fi hiposodata, bogata in potasiu, prin sucuri de fructe, fructe uscate si cu usoara restrictie de lichide. Clinostatismul este un factor important pentru imbunatatirea diurezei. Dintre diureticele folosite in tratamentul ascitei sunt de preferat Triamteren (300 mg/zi), Amilorid (30 mg/zi), Etacrin, Furosemid, Nefrix, Ufrix. Se folosesc cu mult succes spirolactonele (Aldactone). Pentru a obtine o buna diureza trebuie corectata hipovolemia prin perfuzii cu solutii hipertonice de glucoza, cu albumina umana, cu masa eritrocitara, cu Manitol; la nevoie, se pot face transfuzii cu sange total, ciroticul suportand bine sangele si greu anemia. Paracenteza nu se recomanda. Se va face numai de necesitate, daca ascita jeneaza functiile cardiorespiratorii; se scot cantitati de maximum 2-3 1. Tralamentul chinirgical este un tratament de necesitate; nu se face profilactic, el influentand nefavorabil evolutia bolii.
Splenectomia este indicata in primul stadiu al cirozei de tip bantian si in hipersplenismul sever. Anastomozele porto-cave cauta sa suprime hipertensiunea portala. Ligaturi vasculare de varice esofagiene, de varice gastrice se fac tot de necesitate si cand starea bolnavului nu permite interventii de amploare. Tratamentul complicatiilor:
Tratamentul cirozei hepatice compensate. Se vor evita eforturile fizice mari, alimentatia trebuie sa fie bogata (2500 - 3000 calorii), echilibrata, cu aport de proteine 1,5-2 g/kg corp (in absenta encefalopatiei portale), si cu aport normal de glucide si lipide cu acizi grasi si nesaturati. Alcoolul va fi suprimat definitiv. Se vor administra suplimente vitaminice (C si B), oral sau parenteral, anabolizante (Naposim, Madiol). In ciroza post-necrotica este indicata corticoterapia (Prednison 0,5 - 1 mg/kg coip, micsorandu-se dozele treptat) si imunosupresoare (Azathioprina-Imuran, 100 - 200 mg/zi). sau Clorambucil, toate folosite cu prudenta. Asocierea prednison (0,25 mg/kg corp) cu citostatice (4 mg in 24 de ore) mareste efectul favorabil si reduce riscul. Tratamentul cirozei hepatice decompensate. Decompensarea apare dupa boli intercurente, interventii chirurgicale, hemoragii digestive, boli infectioasc. Tratamentul vizeaza sindromul edcmatos, sindromul de insuficienta hepatica, anemia, hemoragiile digestive, encefalopatia portala si coma hepatica. tratamentul sindromului edematos, se face prin repaus la pat, regim desodat, corticoterapie 30 - 40 mg/zi (realizeaza o diureza apoasa), si diuretice tiazidice 2-4 comprimate/zi (Nefrix), Furosemid 40 mg sau Ederen 50 mg, 2-4 comprimate/zi, diuretice osmotice (manitol in perfuzie), Triamteren 2-3 comprimate/zi, Spirona lactona (Altactona) 4-6 comprimate/zi etc. Diureticele se administreaza in cure de 2 - 3 zile pe saptamana si intotdeauna sub control. Punctia evacuaioare, se practica numai in caz de necesitate, trebuie sa tie moderata (2-3 1). Uneori se practica reperfuzarea lichidului de ascita. tratamentul sindromului de insuficienta hepatica, presupune repaus la pat, dieta echilibrata cu aport proteic suficient, anabolizantc de sinteza (Madiol, Naposim), vitamine B6 si B12, acid folic. Corticoterapia se recomanda numai in prezenta fenomenelor inflamatorii. Splenectomia se practica in ciroza juvenila cu hipersplenism. Se mai administreaza dupa caz, vitamina K, fibrinogen, plasma in hemoragii difuze, si in cazuri speciale acid epsilon-amino-caproic. tratamentul anemici se realizeaza cu perfuzii de sange, acid folic, viamina B12, fier (Glubifer), corticoterapie, si uneori chiar splenectomie. tratamentul hemoragiei digestive se face cu perfuzii de sange izogrup, substituenti plasmatici (Dextran), uneovi aplicarea sondei cu baloane Segstoken-Blackmore, hemostatice, retrohipofiza, iar pentru prevenirea encefaliei protale, secundara hemoragiei, se recomanda clisma evacuatoare, administrarea de Neomicina 4-6 g/zi. In cazurile extreme se face ligatura varicelor. tratamentul encefalopatiei portale. Se reduc proteinele sub 1 g/kg corp, se administreaza antibiotice in caz de infectii (Tetraciclina sau Ampicilina 2 g/zi, Neomicina 3 -4 g/zi, la care sc adauga Micostatin). Intotdeauna se combate constipatia cu laxative. In cazuri speciale se administreaza alfacetoglutarat de ornitina, 40 - 60 g in 24 de ore. tratamentul comei hepatice, provocate de hiperamoniemie, tulburari hidroelectrolitice severe sau insuficienta hepatica grava, presupune un ansamblu de masuri care se adreseaza factorului etiologic. Pentru micsorarea amoniogenezei, se combate constipatia cu laxative, flora proteolitica cu Neomicina 3-4 g/zi sau Tetraciclina 2-3 g/zi. Regimul trebuie sa fie hipoprotcic. In cazuri dcoscbite se administreaza Lactuloza, Alfacetoglutarat de Ornitina, Acid Glutamic, sau Clorhidrat de Arginina in perfuzie. Pentru reechilibrare mctabolica se recomanda perfuzii de glucoza, androgeni anabolizanti (Testosteron), corticoizi (Hemisuccinat de hidrocortizon 300 mg in 24 de ore), Clorura de potasiu 3 - 6 g/zi si Clorura de calciu.
Tratamentul comei hepatice necesita in primul rand masuri de control si igieno-dietetice: inregistrarea tempetaturii si a pulsului la 4 - 6 ore; examen zilnic general; dozarea la 1 - 2 zile a Na+, Cl- si K+ in sange si urina, a rezervei alclaline, a ureei; dozarea la 3 zile a bilirubinemiei. Foarte importante sunt masurile de ingrijire: aerisirea camerei, igiena bolnavului si a rufariei, schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului. Regimul alimentar prevede un aport echilibrat de lichide (excretia zilei precedente + 500 ml), suprimarea proteinelor si reintroducerea lor dupa revenirea cunostintei (cate 10 -20 g/zi, pana la cel mult 40 g); daca bolnavul inghite, se dau sucuri indulcite, daca nu, glucoza 20%o pe sonda sau 33%) pe cateter intravenos, pana la 200 ml/zi. Se vor adauga 0,2 pana la 0,5 g sodiu/zi si cate 1,5 g potasiu la fiecare litru de solutie glucozata. Tratamentul patogenic consta in clisme inalte, Neomicina sau tetracicline, hemodializa; aminofixatoare: acid glutamic, acid aspartic, laringina. Se mai pot da acid succinic, acid malic, cisteina, vitamine. Glucocorticoizii, in doze mici, dau rezultate bune (in coma hepatica din insuficienta acuta necrotica se dau doze masive de corticoizi). Vor fi cercetate tulburarile si simptomele asociate: hemoragia, agitatia neuropsihica, infective. In coma cu spliere potasica se administreaza clorura de potasiu (2-4 g/zi), in perfuzii de glucoza.