supravegherea bolnavului in repaus la pat

Supravegherea bolnavului in repaus la pat
Odata terminat examenul clinic din ziua internarii, bolnavul nu iese din sfera uimaririi medicale, acest examen clinic trebuind sa fie repetat zilnic, surprinzandu-se si notandu-se toate modificarile care survin. Rolul asistentei medicale in activitatea de supraveghere a bolnavilor in repaus la pat este deosebit. In mod particular trebuie sa urmareasca: Aparitia de: noi semne patologice, care pot preciza sau infirma diagnosticul banuit in prima zi; complicate ale bolii in curs; complicate datorate tratamentului: accidente digestive in cazul antibioticoterapiei, accidente ca urmare a infectiilor subcutanate sau intramusculare, accidente renale la sulfamide, accidente sanguine la chimioterapice; complicate datorate repausului prelungit la pat. In unele boli se recomanda un repaus strict la pat pe timp indelungat (infarct miocardic, cardita reumatica activa, unele cazuri de insuficienta cardiaca, ritmuri patologice de inalta frecventa, afectiuni maligne). Dar repausul prelungit la pat poate genera o serie de efecte secundare, care trebuie cunoscute pentru a putea fi combatute sau evitate: procese tromboembolice in venele periferice, in atrii si in sistemul vascular pulmonar, mai ales in insuficienta cardiaca congestiva si indeosebi in fibrilatia atriala; daca nu exista contraindicatii, in aceste boli se recomanda, pentru prevenire, instituirea unui tratament cu anticoagulante; infectii bronhopulmonare la bolnavi batrani, casectici, obezi sau cu staza pulmonara pronuntata; unii autori recomanda antibiotice in scop profilactio si reducerea stazei pulmonale prin pozitie sezanda; retentie acuta de urina, mai ales la vechii prostatici; tot pozitia semisezanda combate sau reduce dificultatea de a urina; constipalie; fenomene psihomotorii, mai ales la batrani cu ateroscleroza cerebrala; infectii de decubit, atrofie musculara si osteoporoza; in cazul oamenilor in varsta, cumulul de tulburari poate sa-i transforme in neputinciosi totali. Din cauza acestor efecte, imobilizarea completa la pat trebuie recomandata cu prudenta si discernamant. Aspectul pielii si al mucoaselor, pentru prevenirea si tratarea complicatiilor de decubit. Disparitia diferitelor semne ale bolii. Aspectul unor regiuni mai expuse complicatiilor: supravegherea membrelor pelviene comporta: mobilizarea de mai multe ori pe zi a diferitelor articulatii (genunchi, tibio-tarsiana, coxo-femurala), pentru evitarea anchilozelor. Adesea se recomanda si masaje locale pentru evitarea flebitelor; combaterea unor atitutini care pot antrena retractii musculo-aponevrotice, greu de corectat; supravegherea maselor fesiere pentru: evitarea escarelor, prin schimbari de pozitie la 2 - 3 ore, schimbarea frecventa a lenjeriei, mai ales la bolnavii cu tulburari sfincteriene, pentru indepartarea urinii, care duce la macerarea pielii; evitarea leziunilor inflamatorii (chiar flegmoane) la bolnavii carora li se fac injectii i.m. repetate, rnai ales de penicilina;supravegherea cavitatii bucale: limba uscata, prajita, este adesea primul semn al unei deshidratari, care combatuta nu numai prin administrarea de lichide, dar la nevoie chiar si de solutie clorurosodica izotonica pe cale subcutanata sau chiar i.v. aparitia unui muguet (margaritarel) este frecventa in utilizarea antibioticelor fungice. Stamicinul este cea mai indicata medicatie; indepartarea fuliginozitatilor, care pot aparea mai ales in cursul bolilor infectioase. Supravegherea, observarea continua a bolnavului constituie o datorie de baza a asistentei medicale. Avand un contact direct si continuu cu pacientul, trebuie sa sesizeze si sa inteleaga toate modificarile care pot aparea in evolutia bolnavului, in ceea ce priveste aspectul general, starea de constienta, dispneea, edemele, eruptiile, agitatia, pulsul, T.A., diureza, varsaturile etc. O asistenta buna nu trebuie sa se rezume la efectuarea corecta a ingrijirilor curente.