Leucemia

Cu peste trei decenii in urma, Timofeevski si Benevolenskaia au demonstrat ca mieloblastii nediferentiati din leucemie cultivati in vitro se diferentiaza in miclocite si granulocite daca in mediul de cultura se adauga mici cantitati de leucocite din sangele normal. Experiente cu leucocite cu cromozom Ph1 (Philadelphia) prelevate de la bolnavi cu leucemie mieloida cronica marcate cu timidina-3H si reinjectate pe cale endovenoasa au dovedit ca un numar din aceste leucocite imature marcate se reintorc din singele periferic in maduva osoasa, unde are loc muturatia lor medulara. In cazurile de leuceime acuta nu s-a decelat acest fenomen (Moxley si colab., 1965). De asemenea, fragmente sau suspensii celulare din maduva leucemica cultivate in vivo in camere cu difuzare suporta un stadiu de maturare, fapt care dovedeste ca celulele leucemice nu sint alterate ireversibil, ca sint capabile sa se matureze ca leucocite polimorfonucleare (Parrish si Kleinfield, 1963). In scopul elucidarii daca defectul maturarii in vivo in leucernia acuta este datorat factorilor celulari sau de mediu ambiant, Fauerholdt si Jacobsen (1975) au cultivat celule de maduva osoasa leucemiea umana intr-un mediu neleucemic, adica. in camere de difuzare, implantate in cavitatea abdominala la doua loturi de soareci, unii normali, altii iradiati (500 razi). Cu timpul, numarul celulelor a scazut aproximativ in aceeasi proportie la ambele culturi. Celulele blaste au trecut in promielocite si mielocite, fapt care sprijina conceptul ca leucemia mieloida acuta este o tulburare a maturarii datorata defectelor celulare mai degraba decit celor de mediu. La animale (sobolani) purtatoare de transplant tumoral (sarcom 45 si carcinosarcom Walker) s-a constatat o disociere a cuplului respiratie-fosforilare, in legatura indeosebi cu distrugerea pozitiei succinatului in lantul respirator. In prezenta serumalbuminei se observa refacerea pina la valori normale a ratei cuplului respiratie-fosforilare, in mitocondriile hepatice la animalele purtatoare de tumori. Gradul interferentei (perturbatei) procesului fosforilarii respiratorii este in special semnificativ la sfirsitul dezvoltarii tumorilor si slabeste net odata cu regresia lor spontana (Sapot, Morozkina si Ciumakov, 1976).

Potrivit comunicarii facute la Simpozionul international Rolul celulei suse in leuco- si carcinogeneza, care a avut loc la Teofania (linga Kiev) — U.R.S.S., 1977, s-a demonstrat cu probe certe reversibilitatea blastilor leucemici catre celulele leucemice diferentiate (St. Bercea - nu, Mariana Gociu si Ioana Raileanu-Motoiu, 1977). Acest fenomen de normalizare in anumite conditii a celulei leucemice, descoperit si comunicat in premiera mondiala in 1969 de catre St. Berceanu, si-a capatat confirmarea pe plan international (in Australia — H. Metcalf si B. Mo- ore, 1977; in Canada — Mc Culloch, 1977).

La plante, s-a demonstrat transformarea celulelor canceroase de tip crown-gall cu un grad mijlociu de crestere in celule normale (Braun, 1967). Acest proces nu ar fi avut loc daca celula canceroasa (cu o crestere medie) ar fi aparut ca urmare a unei mutatii in care deci genele sint modificate ireversibil. Este mai plauzibila ideea ca in celula canceroasa s-au produs modificari in activitatea genelor, situatie in care pare a fi posibila normalizarea celulelor canceroase. Din experienta de mai sus reiese ca in celulele cancerului crown-gall se pastreaza toti factorii genetici si epigenetici care au fost caracteristici pentru ele pina la transformarea celulelor in cancer (nici unul din acesti factori nu dispare). Iar celulele devin canceroase numai dupa ce s-a produs activizarea anumitor gene care in conditii normale nu functioneaza. Iar daca se va produce represia acestor gene, functia lor va fi frinata si celulele vor deveni din nou normale. Acelasi lucru l-a dovedit White prin folosirea celulelor cancerului genetic (Gh. Acatrinei, 1975).

In concluzie, indiferent care din alternativele analizatemai sus este implicata in declansarea cancerului, in ambele variante este compromisa total sau partial realizarea programului cibernetico-informutional endocelular de constructie diferentiata (tiparul genetic specific al celulei), in cazurile cele mai acute de neoplazii fiind foare dificila, daca nu imposibila, caracterizarea histogenetica cea mai generala a tumorii. Exista un raport direct intre gradul malignitatii si gradul imaturitatii tesutului tumoral, astfel ca celulele canceroase foarte tinere, nediferentiate, dovedesc maximum de nocivitate si agresivitate si cel mai alert ritm de proliferare. Asadar, dereglarea programului eibernetico-informational endocelular specific ca efect ai actiunii factorilor oncogeni atrage implicit derepresia secventei nucieice anaerobe, deci celulele vor supravietui apelind la metabolismul anaerob dirijat de programul cibernetico-informational ancestral, genele anaerobe reprezentind insusi principiul malignitatii. Inca acum 13 ani scriam ca Malignitatea este dependenta de cresterea substantiala si functionala a ADN si ARN anaerobi (acestia putand sa apara si ca particule viruliforme endogene), de rolul specific al genelor absente din celula canceroasa si de interactiunea dintre tumoare si organism (O. Udriste, 1965). Totodata cresterea tumorii si extinderea ei invaziva in organism sint conditionate de raportul de forte dintre virulenta celulei canceroase si capacitatea de rezistenta a organismului, in diferitele momente ale unui proces mai mult sau mai putin indelungat, desfasurat in etape succesive) (M. Ionescu-Varo, 1976).