leurda - allium ursinum

Primavara, organismul nostru simte acut insuficienta de vitamine. Leurda e o planta ce face parte din Fam.Liliaceae. Leurda creste numai pe campii bogate in humus si umede, sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine. Frunzele leurdei rasar din pamint in lunile aprilie si mai, uneori chiar mai devreme. Florile devin insa vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie. Frunzele tinere se aduna in aprilie si mai, deci inainte de inflorire, iar bulbii la sfirsitul verii si toamna.

Fructele si legumele vor aparea mai tarziu, iar in asteptarea lor, oamenii isi indreapta atentia spre verzituri, plante comestibile, din flora autohtona. Se stie ca plantele salbatice au continut mai mare de vitamine, microelemente, dar si putere de vindecare sporita fata de cele crescute in solarii si in gradini. Iar acum, in aprilie, in fruntea trufandalelor pe care ni le ofera padurea se afla leurda.

Tinctura de leurda este o solutie hidroalcoolica obtinuta prin preparare la rece din frunzele proaspete ale plantei Allium ursinum. In medicina traditionala, leurda este considerata a fi cel mai puternic fluidifiant sanguin, fiind, de asemenea, o planta inzestrata cu proprietati depurative. Tinctura de leurda se face din 100 de grame de fruze de leurda (fierte si mixate), 350 ml de alcool. Se amesteca bine si se lasa la macerat doua saptamani, dupa care se strecoara. Preparatul obtinut se pastreaza in sticlute inchise la culoare, in spatii ferite de soare. O cura cu tinctura poate sa dureze 1-4 luni, in functie de afectiune, si se consuma cate 1-2 lingurite timp de 3-4 ori pe zi.

Leurda contine vitaminele A, vitamina C, complexul de vitamina B si saruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, etc. Contine de asemenea combinatii sulfurate (sulfura de alil care imprima gustul si mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium, din care face parte si usturoiul) si oligoelemente.

In anii '40, din cauza razboiului, cercetarile stiintifice in Rusia au fost mutate in Siberia. Guvernul aloca bani pentru infiintarea catedrei de microbiologie si fiziologie a plantelor, in scopul identificarii resurselor alimentare suplimentare, ce pot duce la diminuarea efectelor de subnutritie a populatiei. Seful catedrei, Eugen Talalaev, cerceteaza in regim de urgenta doua plante pe care le considera salvatoare: sfecla de zahar (pentru glucide) si leurda (ca sursa de vitamina C).

Calugarii din Tibet tin o dieta de 22 de zile, timp in care consuma hrana vegetala cu adaos de pasta din usturoi sau leurda pisata, amestecata cu faina prajita in unt. Dieta ajuta la curatarea intestinelor, protejeaza organismul de paraziti si micoze. 

Consumul de leurda are asupra organismului un mare rol depurativ si diuretic; ea curata sangele, ficatul, stomacul si intestinele, rinichii si vezica. Leurda se intrebuinteaza in aceeasi masura si ca hipotensiv, vermifug, hemostatic (in hematurie), antitoxic (in intoxicatie cu nicotina sau ajutandu-i pe cei ce vor sa se lase de fumat).

Allium Ursinum este bogata in adenozina; acesta substanta fiind recunoscuta de lumea stiintifica ca avand un rol puternic de reducere a colesterolului, impiedecarea formarii trombilor si in scaderea tensiunii arteriale. Intr-adevar, leurda este de un real folos intregului sistem cardiovascular, regland bataile inimii, tonificand muschiul inimii, mentinand elasticitatea vaselor de sange si impiedicand formarea cheagurilor de sange.

Este antiinflamator vascular, antiagregant plachetar si fluidifiant sangvin, ajutand la vindecarea flebitelor, tromboflebitelor, trombozelor si sechelelor dupa accidente vasculare. Favorizeaza circulatia cerebrala si previne sclerozarea vaselor de sange.

Regleaza tensiunea, avand efect vasodilatator si ajuta la mentinerea presiunii sangvine normale. Neutralizeaza radicalii liberi din sange, ajuta la vindecarea reumatismului si stagneaza procesul de imbatranire.