Encefalopatia hipoxic-ischemica perinatala (EHIP)

Encefalopatia hipoxic-ischemica perinatala (EHIP)

Descrierea encefalopatia hipoxic-ischemica perinatala (EHIP) 

Encefalopatia hipoxica ischemica perinatala (EHIP) este o afectiune frecventa in perioada neonatala ce poate avea drept consecinte sechele neuromotorii pe termen lung. Cauza leziunilor neurologice o reprezinta nivelul scazut de oxigen din vascularizatia cerebrala care este insotit de hipoglicemie. Copiii nascuti prematur au un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune. Printre tratamentele actuale se gaseste prevenirea asfixiei intrauterine, reanimare, asigurarea ventilatiei artificiale, cat si hipertermia la nivel cerebral cu rol de a incetinii metabolismul celular la acel nivel (in incercarea de a reduce necroza celulara).

Diagnosticul encefalopatia hipoxic-ischemica perinatala (EHIP)

Emiterea diagnosticului de encefalopatie hipoxic-ischemica se bazeaza pe anamneza si examenul clinic al nou-nascutului.
Anamneza trebuie sa stabileasca: complicatiile aparute in sarcina, travaliu, nastere, statusul acido-bazic fetal,
monitorizarea cardio-fetala, scorul APGAR la 5, 10, 20 minute, patologie placentara.

Piatra de temelie a diagnosticului este evaluarea neurologica clinica de-a lungul perioadei imediat post-natale, examinare care trebuie sa includa si identificarea dereglarilor metabolice asociate, precum si evaluarea leziunilor la nivelul altor organe.

Examene paraclinice cuprind:  masurarea presiunii intracraniene,  electroencefalograma (EEG), masurarea fluxului sanguin cerebral prin echografie Doppler,  potentialele evocate, tomografia computerizata, echografia transfontanelara, rezonanta magnetica nucleara.

Explorari biochimice vizeaza urmatoarele investigatii: hipoglicemie, hipocalcemie, hiponatremie, hiperamoniemie.

Explorarea acido-bazica stabilesc diagnosticul de acidoza metabolica. Markeri enzimatici evidentiaza creatinfosfokinaza crescuta in sange si in lichidul cefalo-rahidian (LCR). Punctia lombara efectuata va stabili prezenta lichidului hipertensiv, xantocrom sau hemoragic, cu proteinorahie peste 1, 50 g%o.

Simptomele encefalopatiei hipoxic-ischemica perinatala (EHIP)

Primele manifestari sunt variabile si nespecifice. Nou-nascutii la termen care au suferit agresiunea hipoxic-ischemica intrapartum prezinta in cursul primelor zile de viata un tablou de encefalopatie care se recunoaste foarte usor clinic.

In absenta unui tablou clinic de encefalopatie, este greu de sustinut diagnosticul de leziune cerebrala hipoxic-ischemica intrapartum. Este important de retinut ca nou-nascutii care au fost supusi agresiunii hipoxic-ischemice in timpul vietii intrauterine pot sa nu prezinte anomalii neurologice sau semne de afectare cerebrala in timpul perioadei neonatale; aceste semne apar mai tarziu si vor fi puse in evidenta pe masura ce se matureaza sistemul nervos. In aceste momente se observa ca anumite functii, care ar trebui sa apara la anumite varste, sunt intarziate sau perturbate.

Amploarea leziunilor si  evolutia ulterioara depinde de numerosi factori: stadiul de maturare a sistemului nervos, varsta gestationala, procesul nasterii, promptitudinea tratamentului aplicat, de coexistenta altor patologii, severitatea si durata tulburarilor hipoxic-ischemice etc.

Tratamentul  encefalopatiei hipoxic-ischemica perinatala (EHIP)

Nou-nascutii cu EHIP prezinta adesea disfunctii multiorganice (sunt afectate plaminii, inima, ficatul, rinichii, ficatul), fiind necesare sustinerea functiilor vitale si corectarea tuturor dezechilibrelor care apar.

Sunt necesare: controlarea si mentinerea tensiunii arteriale, in vederea evitarii hipoperfuziei cerebrale sau a unei cresteri prea mari a tensiunii arteriale sistemice care ar putea duce la hemoragii, stiut fiind ca presiunea de perfuzie cerebrala depinde direct proportional de valorile tensiunii arteriale sistemice, mentinerea unei ventilatii adecvate, pentru a evita hipoxia suplimentara a creierului afectat, evitandu-se insa hiperoxia, care poate determina retinopatie de prematuritate, fibroplazie retrolentala, necroza pontosubiculara sau modificari vasculare obliterative; mentinerea glicemiei in cadrul unor valori normale, tratarea edemului cerebral este o masura controversata; este bine sa se supravegheze cu atentie aportul si excretia de lichide, tratamentul crizelor convulsive trebuie facut imediat, deoarece exista risc de leziuni suplimentare.

In cazul nou-nascutilor este recomandat tratamentul cu fenobarbital de uz intravenos sau fenitoin intravenos. In prezent sunt investigate si alte mijloace terapeutice de protejare si sustinere a celulelor nervoase: barbituricele, antagonistii receptorilor de glutamat, antagonisti ai opiaceelor (naloxona), inhibitori de radicali liberi (indometacin, allopurinol), hipotermia, inhibitori ai canalelor de calciu (flunarizina, nifedipina); de asemenea se pare ca administrarea de vitamina E si preparate pe baza de magneziu ar proteja celula nervoasa de consecintele agresiunii hipoxic-ischemice.