Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea
Infectii produse de micobacterii netuberculoase
Descriere Infectii produse de micobacterii netuberculoase:
Micobacteriile reprezinta un grup de specii patogene de microorganisme. Prezinta un aspect de bacili drepti sau incurbati. Evidentierea lor are la baza capacitatea de a fi bacterii acid-alcoolo-rezistente. Micobacteriile au un perete celular cu o structura complexa si de aceea, frotiurile lama-lamela puse in laborator diferitelor tipuri de coloratii, sunt greu de decolorat, chiar si cu o solutie de acid-alcool. Diferitele specii de micobacterii [rezinta o legatura stransa din punct de vedere genetic. Evidentierea secventelor de ARN ribozomal semnifica un element important pentru aflarea diagnosticului etiologic al infectiilor cu micobacterii netuberculoase.
Tuberculoza reprezinta o boala infectioasa localizata la nivelul plamanilor. Este o afectiune foarte grava, care lasa sechele. Netrata la timp, poate provoca moartea pacientului. In prezent, sunt identificate trei specii de bacili care fac parte din complexul Mycobacterium tuberculosis, ce pot provoca tuberculoza la om sau la o gazda animala: M. tuberculosis, M. bovis si M. africanum. Analizele microbiologice de laborator au evidentiat diferentierea agentilor patogeni ai tuberculozei de toate celelalte specii de micobacterii. Celelalte specii de micobacterii, in afara complexului M. tuberculosis si M. leprae, poarta numele de micobacterii netuberculoase (MNT).
Izolarea unor tipuri de micobacterii netuberculoase, din produsele biologice recoltate de la un bolnav, va fi interpretata tinand cont de urmatorii pasi:
1. Aproximativ toate tipurile de micobacterii netuberculoase au nevoie pentru cultivare, de diverse conditii si medii speciale, artificial efectuate in laboratorul de microbiologie. In momentul in care medicul suspecteaza identificarea unei infectii cu micobacterii netuberculoase, laboratorul de microbiologie va fi atentionat pentru a pregati culturile esentiale pentru bacilii acid-alcoolo-rezistenti.
2. Micobacteriile netuberculoase prezinta crestere usoara pe mediile de cultura artificiale, fiind esentiale cateva zile de incubatie pana cand coloniile devin vizibile doar cu ochiul liber. Sunt evidentiate si micobacterii care au o crestere rapida, necesitand maxim o saptamana de incubatie a placilor de cultura. O parte din micobacterii nu cresc pe mediile artificiale din laborator.
3. Antibiograma poate fi greu de efectuat, in cazul in care micobacteriile prezinta o crestere lenta pe placile de cultura. Marirea perioadei de incubatie, va avea drept rezultat degradarea si eliminarea antibioticelor din mediul de cultura. Rezultatele evidentiate in laborator nu sunt concludente si nu pot fi folosite in practica clinica.
4. In timp, putem intalni o slaba corelatie intre sensibilitatea la antibiotice testata in vitro, si testele primite prin tratament, in practica clinica. Este greu de stabilit in laborator concentratia eficienta a unor chimioterapice care, in vitro realizeaza concetrantii marite si foarte diferite in tesuturi tinta. Chiar daca aceste antibiotice au o eficacitate diminuata in vitro, totusi ele s-au dovedit puternice pentru gazdele umane, atunci cand au fost introduse in schema terapeutica.
5. Micobacteriile netuberculoase prezinta o mare raspandire in mediul inconjurator. Izolarea acestor bacili din unele produse biologice, care in mod normal sunt sterile, nu prezinta o dovada importanta pentru aparitia unei boli infectioase. Localizarea anumitor tulpini de micobacterii, implica mai degraba contaminearea (prin ingestia de apa, prin manevre iatrogene – bronhoscopie), decat aparitia unei afectiuni.
Tehnica de evidentiere a micobacteriilor netuberculoase a fost studiata inca din anii 1950. Pentru evidentierea MNT se urmaresc o serie de parametri: viteza de marire a bacteriilor in cultura, cauza coloniilor, pigmentarea coloniilor dezvoltate pe medii solide de laborator, precum si caracteristicile reactiilor chimice de laborator. Metodele de clasificare ne redau rezultate satisfacatoare, insa implica timp indelungat. Din cauza faptului ca unele specii implica o perioada de analiza in laborator de aproximativ trei luni de zile, rezultatele nu pot fi folosite pentru ingrijirea eficienta a indivizilor bolnavi. In cazul in care micobacteriile sunt localizate in sangele circulant, atunci intalnim posibilitatea izolarii lor prin hemoculturi. Izolarea prin hemoculturi a MNT, implica un mediu special de cultivare, cu bulion radiometric. Bacteriemia poate fi cuantificata prin tehnica de liza-centrifugare: liza eritrocitelor, urmata de centrifugarea produsului dobandit si placarea tabletelor cu bacterii, pe un mediu solid. Intalnim si micobacterii care nu cultiva pe medii solide, aceasta metoda nu poate fi folosita pentru evidentiere si izolare.
Folosirea unor culturi cu bulion lichid, provoaca diminuarea perioadei de crestere bacteriana. In prezent, pentru evidentierea dintr-o cultura a principalelor specii de micobacterii netuberculoase, sunt folosite sonde moleculare de AND /ARN. Tehnica implica hibridizarea sondelor moleculare din laborator, cu molecule de ARN ribozomal bacterial, urmata de dobandirea unor reactii de culoare, care ajuta la remarcarea speciilor.
In ultimpul timp, bacteriologia ca stiinta, s-a dezvoltat considerabil, odata cu modernizarea mijloacelor tehnice de investigatie microscopica si moleculara. In urma cu ceva timp, tuberculoza era considerata ca fiind o problema de sanatate aproape eradicata, iar infectiile cu micobacteriile netuberculoase se manifestau foarte rar. Dezvoltarea infectiei cu virusul HIV si evolutia SIDA, au readus infectiile cu micobacterii pe un loc fruntas in randul preocuparilor medicale moderne. Infectiile cu MNT afecteaza mai ales persoanele aflate in stadiile finale ale infectiei HIV (SIDA) . Noile tehnici de amplificare a moleculelor de AND microbian (PCR), permit un diagnostic rapid si sigur al infectiilor cu micobacterii netuberculoase, iar unele chimioterapice, cum ar fi: macrolidele, rifampicina si fluorochinolonele, fac parte din categoria celor mai sigure medicamente alternative pentru tratamentul si profilaxia acestor infectii. |