Echipa Ekilibrium recomanda:
Asea
Erizipelul
Descrierea erizipelului:
Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentelor (exceptional si a mucoaselor), caracterizata clinic prin aparitia unui placard dermitic si prin fenomene generale. Boala are o evolutie ciclica, tendinta la vindecare spontana si nu confera imunitate. Cel mai frecvent aceasta infectie afecteaza copii si batranii.
Patogenia erizipelul :
Infectia tegumentelor se poate produce prin: solutii de continuitate ale pielii (plagi, dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la mucoasa invecinata infectata cu streptococ (angina, rinofaringita, otita medie supurata); propagare limfatica (limfangite streptococice); diseminare hematogena, in mod exceptional (septicemii).
Streptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o dermita acuta, caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare. Placardul dermitic are tendinta extensiva, propagarea facandu-se centrifug, din aproape in aproape. Exudatul inflamator poate patrunde intre straturile epidermului, determinand un clivaj al acestora, cu formarea de flictene. Uneori, epidermul se poate necroza, in special in zona centrala a placardului. Propagarea infectiei in hipoderm duce la edem masiv si (sau) procese supurative (celulite, abcese, flegmoane).
Localizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si adenita din erizipel, ca si raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult mai frecvente in infectia stafilococica. In patogenia erizipelului ete incriminata si interventia unei componente alergice, legata de sensibilitatea organismului fata de streptococul betahemolitic.
Semnele si simptomele erizipelului:
Boala are un debut brusc cu febra, frison si stare generala alterata (greata, durere musculara, dureri de cap, la copii - convulsii).
Dupa acestea, la nivelul regiunii tegumentare interesate, se dezvolta o placa eritemato-edematoasa (rosietica si umflata), cu suprafata lucioasa, care se poate acoperi cu bule sau vezicule, uneori cu continut sangeros. La periferie, leziunea este net delimitata de o ingrosare mai proeminenta.
Leziunea este deosebit de dureroasa si se extinde rapid in suprafata, ajungand in primele zile la un diametru de 15-20 cm.
De obicei, leziunea este unica, rareori multipla, si se localizeaza cel mai frecvent pe fata si membrele inferioare, mai rar la nivelul mainilor, scalpului, genital si, la nou-nascut, la nivelul peretelui abdominal.
Diagnostic erizipelului:
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice. In timp ce diagnosticul diferential se face cu eriteme, dermite.
Tratamentul erizipelului:
Tratamentul general consta in antibioterapie sistemica cu penicilina injectabila sau, la alergici, cu eritromicina sau cefalosporine, timp de 5-7 zile. Se poate asocia, in formele cu edem persistent, prednison si/sau antiinflamatoare nesteroidiene.
Local, se recomanda repausul la pat si aplicarea de comprese umede reci, cu ceai de musetel, solutie de rivanol, badijonari cu coloranti si aplicarea de unguente cu antibiotice. |