Hipoaldosteronismul
Descriere hipoaldosteronism
Hipoaldosteronismul reprezinta deficitul de aldosteron, insotit de o sinteza normala de cortizol si apare odata cu hiporeninemia, ca un defect de biosinteza mostenit postoperator dupa inlaturarea unui adenom secretant de aldosteron, in timpul utilizarii pe perioade mari de heparina, in boli pretectale ale sistemului nervos si in hipotensiunea posturala severa.
Manifestarile intalnite la mai toate formele de hipoaldosteronism constau in incapacitatea organismului de a mari adecvat secretia de aldosteron, ca urmare a restrictiei de sare. Multi dintre pacienti prezinta o hipopotasemie (concentratie redusa a potasiului in sange) inexplicabila, de cele mai multe ori exagerata de restrictia aportului de sare din mancare. In cazuri grave, are loc pierderea prin urina de sodiu la un aport de sodiu normal, in timp ce in formele medii ale bolii, pierderile masive de sodiu prin urina sunt intalnite numai pe perioada restrictiei de sare.
Marea majoritate din cazurile de hipoaldosteronism izolat se manifesta la pacientii cu sinteza deficitara de renina (enzima secretata de o zona a rinichiului aflata in apropierea glomerulilor si numita aparat juxtaglomerular)- asa numitul hipoaldosteronism hiporeninemic-, cel mai frecvent intalnit la adultii cu insuficienta renala usoara si diabet zaharat, in asociere cu hiperpotasemie si acidoza metabolica.
Nivelul reninei plasmatice nu se mareste de regula dupa o restrictie de sodiu si dupa modificarile de postura, cauzele care duc la cresterea nivelului plasmatic al reninei cuprind posibile afectiuni renale(cel mai probabil), neuropatia autonoma, cresterea volumului lichidelor extracelulare precum si un defect in conversia precursorilor reninei in renina activa.
Diagnostic hipoaldosteronism
Diagnosticul afectiunii este dat de un nivel scazut atat de renina cat si de aldosteron.
Nivelul redus de aldosteron combinat cu un nivel marit de renina confirma un defect in biosinteza aldosteronului sau o nereactivitate selectiva la angiotensina II (peptid cu o actiune vasoconstrictoare si care stimuleaza eliberarea hormonilor vasopresina si aldosteron).
Tratament hipoaldosteronism
Tratamentul hipoaldosteronismului izolat are loc prin inlocuirea deficitului de mineralocorticoizi, prin administrarea zilnica pe cale orala a cate 0,05-0,15 mg de fludrocortizon, in conditiile unui aport normal de sare (150-200mmol/zi). Chiar si asa, pacientii cu hipoaldosteronism hiporeninemic pot avea nevoie de doze mai mari de mineralo-corticoizi pentru a putea corecta hiperpotasemia; acestea prezinta insa riscuri la pacientii cu hipertensiune arteriala, insuficienta renala usoara sau insuficientacardiaca congestiva. Din aceasta cauza, un alt mod de abordare il constituie administrarea de furosemid (cu rol in ameliorarea acidozei si hiperkaliemiei) si restrictia aportului de sare. Uneori este foarte eficienta combinarea celor doua metode de tratament. |