Obstructia intestinala (Ocluzia intestinala)
Descriere Obstructia intestinala (Ocluzia intestinala):
Cea mai cunoscuta afectiune chirurgicala localizata la nivelul intestinului subtire poarta numele de Obstructia intestinala. Este considerata una dintre cele mai intalnite afectiuni ale colonului, care se manifesta prin oprirea tranzitului intestinal. Principalele simptome ale afectiunii sunt de constipatie, varsaturi, durere abdominala si lipsa tranzitului pentru gaze. Ocluzia intestinala se intalneste sub doua forme: paralitica si mecanica.
Ocluzia paralitica se dezvolta in afectiuni inflamatorii localizate la nivelul intestinului subtire sau gros, insa se poate dezvolta si din reflex, in colica renala, remisiunea ei obtinandu-se prin medicatie. Ocluzia mecanica este data de evidentierea unui obstacol fizic in calea tranzitului intestinal si reclama in marea majoritate a cazurilor interbentie chirurgicala. Obstructia intestinala, necesita uneori interventie chirurgicala, fiind responsabila de 20% din internarile in urgenta, in serviciile de ghirurgie generala. Afectiunea se poate dezvolta la orice varsta. La nou-nascut este responsabila de 10% din decese, prin aparitia unor malformatii congenitale si hernii. La adult incidenta se mareste odata cu varsta, bridele si herniile constituind cauzele principale. Se dezvolta mai des dupa implinirea varstei de 50 de ani, si se intilneste si peste 70 de ani, prin marirea incidentei cancerelor digestive si a diverticulitelor colice. Bridele, diverticulii, cancerul si herniile sunt responsabile de 80% dintre obstructiile intestinale ale adultului.
In ocluzii, continutul intestinal nu poate progresa normal spre rect, din cauza unor obstacole intrinseci sau extrinseci localizate pe intestinul subtire sau colon, de natura functinala sau mecanica.
Principalele manifestari provocate de ocluzia intestinului subtire sunt:
-hiperstaltismul reactional
-distensia prin acumulare de gaza si lichide
-proliferare bacteriana
-transudat variabil al continutului vascular si absorbtia toxinelor bacteriene
-reducerea volumului functional extracelular si tendinta la soc hipovolemic.
Hiperstaltismul este provocat de o marire reflexa a activitatii intrinseci a intestinului in scopul de a goli ansa ocluzata pentru a o proteja de distensie.
Netratata la timp, musculatuira intestinala, incearca prin marirea peristalticii sa depaseasca obstacolul. Peristaltismul poate fi remarcat la inspectie sau percutia peretelui abdominal care-l provoaca. Lichidele refluate la exterior, prin varsaturi, sau in stomac, ajuta decompensarea usoara a intestinului. Ele provoaca o diminure a volumului extracelular, interstitial si plasmatic, cu deshidratare accentuata a bolnavului in timp scurt si soc hipovolemic.
Hiperpresiunea continua peste 20 mmHg dupa 28 de ore provoaca o necroza intestinala. Acumularea de gaze si lichide in ans, antreneaza o distensie abdominala, care limiteaza ventilatia pulmonara, prin marirea diafragnului. Aceasta este mai periculoasa la varstnic, la care functia respiratorie este diminuata. O alta rezultanta a distensiei, este marirea permeabilitatii capilare si alterarea functiei de bariera a peretelui intestinal, permitind astfel transudatia lichidelor, bacteriilor si a toxinelor bacteriene. Prin staza materiilor in lumen se dezvolta o exacerbare a florei microbiene, capabila sa treaca in cavitatea peritoneala si dezvolta peritonite care adesea sunt letale.
Tratament Obstructia intestinala (Ocluzia intestinala):
Tratamentul consta in resuscitare, corectia balantei hidro-electrolitice, si decompresie naso-gastrica pentru a trata temporar obstructia si preveni varsatura si aspiratia sa, urmate apoi de rezectia segmentului intestinal interesat.
|