Echipa Ekilibrium recomanda:
Colostrum Prime Life

Osteomielita

Descriere Osteomielita

Osteomielita este o inflamatie concomitenta a osului si a maduvei osoase determinata de o infectie. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost, cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente.  Patogenul bacterian variaza in functie de varsta pacientului si de mecanismul de infectie. Patrunderea bacteriei in organism se face de obicei printr-o lezare a mucoaselor sau a tegumentului, prin mobilizare dintr-un furuncul, panaritiu, plaga infectata sau foliculita.

Afectiunea este mai frecventa in randul copiilor cu varste intre 5 si 15 ani, mai ales la baieti (in 80% din cazuri). Rar, boala poate aparea si la adulti si persoane in varsta, sub forma unei recidive a unui proces inflamator osos mai vechi. Oasele mai frecvent afectate sunt oasele lungi ale membrelor inferioare (femurul si tibia) si in al doilea rand cele ale membrelor superioare (humerusul, radiusul si cubitusul).

Simptome Osteomielita

Semnele  apar in functie de forma afectiunii. Osteomielita acuta dureaza de la cateva luni sau mai putin, iar cea cronica de la cateva luni la ani.

In osteomielita acuta se intalnesc durerea osoasa si febra. Local, apare inflamatia, roseata si temperatura crescuta.

Osteomielita cronica prezinta, de asemenea, durere osoasa si, local, inflamatie, roseata si temperatura crescuta. In plus, apare scurgerea puroiului prin piele.

Uneori mai pot aparea urmatoarele simptome:  greata, transpiratii, frisoane, oboseala cronica, umflarea gleznelor si picioarelor, discomfort general.

Patogenia Osteomielita

Dintre agentii etiologici incriminati, cel mai frecvent depistat a fost stafilococul hemolitic auriu. In afara acestuia, afectiunea poate fi determinata si de alti agenti patogeni: Escherichia coli, Streptococcus agalactiae, Salmonella.

Cauze Osteomielita

Cauzele osteomielitei pot fi:

- fracturile deschise cu expunerea maduvei osoase, posibila si in unele interventii chirurgicale
- ca urmare a unor microorganisme patogene aflate in circulatie (mai rar).

Diagnostic Osteomielita

Examinarea fizica remarca inmuierea osului si, posibil, roseata si inflamare.

Investigatiile paraclinice includ:

Teste serologice. Denota cresterea nivelului de leucocite. Daca osteomielita a fost cauzata de o infectie sanguina, testele pot identifica prezenta microorganismelor cauzatoare. Nu exista nici un test sanguin care sa certifice sigur prezenta osteomielitei. Ele sugereaza doar un posibil diagnostic.

Radiografia. Identifica leziunile produse la nivelul osului, insa acestea pot sa nu fie vizibile timp de cateva saptamani de la instalarea bolii. Sunt necesare teste imagistice complementare, mai detaliate, pentru a detecta osteomielita in stadiile ei incipiente.

Computer tomografia (CT)

Rezonanta magnetica (RMN)

Scanarea osoasa

Biopsia osoasa. In cursul biopsiei medicul extrage o monstra de tesut osos infectat pentru a fi analizat in laborator. Prin testele de laborator se identifica tipul microorganismelor cauzatoare.

Complicatii Osteomielita

Complicatiile osteomielticei induc un handicap fizic important, dificil de tratat chirurgical. Dintre acestea pot fi amintite: artrita, fractura pe os patologic (consecinta unei osteite rarefiate ce induce o scadere a rezistentei osoase), luxatia patologica (apare cel mai frecvent la nou-nascut si la sugar), tulburari de osteogeneza (sunt complicatii evolutive si apar prin lezarea cartilajului de crestere), focare metastatice seroase si viscerale.

Tratamente Osteomielita

Tratamentul ar trebui inceput o data cu aparitia primelor dureri, dar din pacate acestea sunt in general neglijate. In consecinta, din pacate pacientii se prezinta la medic in faze destul de inaintate ale bolii

Odata cu aparitia antibioticelor, prognosticul s-a dovedit a fi mai bun, iar frecventa bolii în populatie a scazut simtitor. De obicei, diagnosticul precoce permite tratamentul eficient cu antibiotice si mobilizarea cu aparat gipsat, evitandu-se astfel tratamentul chirurgical.

Tratamentul medical. Consta in administrarea de antibotice, initial cu spectru larg, apoi în functie de rezultatul antibiogramei.

Tratamentul chirurgical. Este indicat cand in urma punctiei articulare sau osoase s-a prelevat esantion purulent. Interventia chirurgicala se practica în urgenta si consta in: trepanatie Lannelonque, chiuretaj ce evacueaza magma osteolitica, sistemul de lavaj prin perfuzie-drenaj aspirativ intraosos tip Burnei. Pe toata perioada tratamentului, este necesara monitorizarea atenta a evolutiei bolii prin: VSH, leucograma, proteina C reactiva.

Tratamentul ortopedic. Se imobilizeaza in aparat gipsat, pentru a evita reactiile secundare induse de reflexul de axon si de stimulii nociceptivi corticali-subcorticali.

Tratamente naturiste pentru Osteomielita