Sindromul Meniere

Sindromul Meniere

Descriere Sindromul Meniere:

De obicei, debutul Sindromului are loc dupa implinirea varstei de 50 de ani, insa mai rar se poate dezvolta si la tineri. Se manifesta prin vertij recurent asociat cu tinitus si surditate de perceptie si evolueaza cu crize de vertij rotatoriu paroxistic. In general, afectiunea este localizata la nivelul urechii interne prin hidrops labirintic. Se remarca o dilatatie a sistemului endolimfatic care provoaca o degenerescenta a celulelor ciliare vestibulare si cohleare.

Tinitusul, se manifesta prin senzatia de zgomote la nivelul urechii, si se dezvolta pe masura ce boala evolueaza. In perioada atacului de vertij, tinitusul si surditatea pot fi absente la debut, insa odata cu trecerea timpului ele apar in perioada atacurilor. Debutul afectiunii se face prin cefalee moderata, dificultate in concentrare si usoara senzatie de instabilitate. Aproape tot timpul, pacientul este anxios sau deprimat.

Tratament  Sindromul Meniere:

Se recomanda repausul la pat atunci cand pacientul prezinta stari de vertij. In cazul in care vertijurile dureaza o perioada lunga de timp, se recomanda administrarea urmatoarelor tratamente: ciclizina, dimenhidrinatul sau meclizina, in doze de 25-50 mg de trei ori pe zi. Persoanele care sufera de depresie trebuie sa utilizeze antidepresive sau sedative usoare.

Boala prezinta o forma unilaterala. In momentul in care s-a instalat surditatea, dispar si senzatiile de vertij. Surditatea se dezvolta tarziu in evolutia bolii. Daca atacurile de vertij sunt foarte suparatoare si apar cu insistenta, pacientul poate opta pentru distrugerea chirurgicala a labirintului afectat.