Sindromul Sjogren
Descriere Sindromul Sjogren:
Sindromul Sjogren reprezinta afectiunea sistemica autoimuna in care sistemul imunitar ataca, in mod eronat, propriile glande lacrimale si salivare, raspunzatoare de mentinerea gradului de hidratare al organismului.
Sindromul Sjogren prezinta doua tipuri:
Sindromul Sjogren primar, este acela in care inflamarea glandelor nu se asociaza cu alte tulburari ale tesutului conjunctiv.
Sindromul Sjogren secundar este asociat cu patologii ca Poliartrita reumatoida, Lupusul eritematos sistemic si Sclerodermia.
Cauze Sindromul Sjogren:
Inca nu s-a determinat cauza exacta a sindromului Sjogren, dar se presupune ca factorul etiologic este genetic. Afectiunea este regasita mai ales in cazul familiilor ai caror membrii sufera de alte patologii autoimune, cum ar fi Lupusul eritematos sistemic, boala tiroida autoimuna sau Diabetul juvenil. Peste 90 % din persoanele care prezinta sindromul Sjogren sunt de sex feminin. Inflamarea glandelor lacrimale conduce la scaderea producerii de lichid pentru lacrimi si consecutiv la uscaciune oculara. Inflamarea glandelor salivare si parotide duce la uscaciunea gurii si a buzelor.
Simptome Sindromul Sjogren:
Simptomele caracteristice prezinta uscaciunea ochilor si a gurii, dar si a unor organe, afectand rinichii, tractul gastrointestinal, vasele de sange, plamanii, ficatul, pancreasul si sistemul nervos central. Manifestarile la nivel ocular prezinta uscarea buzelor, a gurii, a pielii, uscaciunea oculara cronica, iritatii oculare, infectii, iritatii corneene, Disfagie, carii dentare, Parodontoza, gust amar in gura, infectii pulmonare, infectii vaginale, marirea in volum a glandelor parotide. Manifestarile la nivel extraglandular prezinta Artragii, Artrita, Adenopatii, patologii musculare, Hematomegalie sau Renopatii. Una din cele mai grave complicatii ale afectiunii reprezinta inflamarea vaselor de sange, care poate duce la necrozarea tesuturilor hranite de aceste vase.
Diagnostic Sindromul Sjogren:
Diagnosticarea si tratarea imediata a afectiunii sunt foarte importante pentru prevenirea complicatiilor. Sindromul prezinta de obicei aceleasi simptome precum Lupusul eritematos, Artrita reumatoida, Fibromialgie, sindromul oboselii cronice si Scleroza multipla. Deshidratarea poate sa apara si datorita unei alte etiologii, ca efect secundar al tratamentului antidepresiv sau antihipertensiv.
Mai mult, datorita faptului ca simptomele nu se manifesta toate concomitent, iar sindromul afecteaza mai multe sisteme, se intampla ca medicii generealisti sau dentisti sa trateze simptomele individual, fara a recunoaste prezenta bolii sistemice. Perioada de diagnosticare a sindromului Sjogren este de peste 6 ani de la debutul manifestarilor patologice. Responsabilitatea primara pentru diagnosticarea si tratamentul sindromului Sjogren le revine reumatologilor. Se folosesc de asemenea teste oftalmologice si teste stomatologice.
Tratament Sindromul Sjogren:
Nu exista inca un tratament etiologic pentru sindromul Sjogren. Tratamentele terapeutice se concentreaza pe ameliorarea simptomelor.
Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi, picaturi Pilocarpin, Cevimelina, Ciclosporina, imunosupresoare si vitamina E uleioasa. |